Însemnări aforistice XXVIII

Răstălmăcire. Non omnias moriar... cred că a fost doar o ironie cu subînțelesul: numai ceea ce cu adevărat trăiește. Lumea ca ispită. Făcînd lumea, creatorul a ținut să ne insufle trăirea creației - să ne îndumnezeiască. Respect speranța ca sămînță a deznădejdii. Din zațul amărăciunii prepara un borș pe cinste. Fericirea e de fapt modul moral al disperării. Prea adesea ne amăgim a crede că a adera prostește la un mit înseamnă a fi conștient. Miracolul economic e de-un prozaism supărător. El sărăcește neîngăduit lumea omului - reduce copilăria la infantilism. Să fii actor - ce optimism! Programul sensibilității - trăirile mele să răscumpere eșecul lumilor. Proprietatea nu este decît asuprirea sadică a bietelor obiecte izvorîtă din impotența de a stabili relații firești de colaborare cu ele.