Însemnări aforistice XXIX

Întocmea genealogii celebre meschinelor vicii burgheze. Veșnicia - ecoul surd, abia ghicit, la implozia efemerului. Realitatea - hodorogitul leagăn al închipuirii. Eleganța e formată din suma virtuților anemiate cochet pînă la simpla aparență. Cînd organismul social își dezgolește și își expune cu ostentație anatomia economică, nu mai poate fi vorba de realitatea nudă, ci de una vădit obscenă. Cel mai adesea virtuozitatea nu este decît lustrul suficienței competenței. Optimismul necenzurat nu este decît defetism liric. Este vădit faptul că orice minune nu ține decît trei zile. Nesațului cu care ea te dăruiește nu-i e însă de-ajuns o viață. Antologia inocenței: din senin. Călcîi, călcîi, dar nu lovi cu copita vulnerabilă.