Însemnări aforistice XXIII

O etică imposibilă sublimează într-o ontologie lirică. Capriciul - uvertura la orgoliu. Adesea cinismul nu este decît refuzul acceptării capitularde a fățărniciei axiologice. Speranță exasperată. Măcar complicitatea să nu devină o instituție. Nostalgia? Însuflețitorul farmec al regretelor. Doar așa am cunoscut mila - tandrețe înspăimîntată. Timpul n-ar trebui măsurat, e de-ajuns să-l îmbogățești. Narcisism liric. Să te iubești pînă la confuzia cu lumea. Refuzul promiscuității. Doar arta statornicește statutul sever al solidarității însinguraților. Cariera? Ratificarea morală a parvenitismului.