Corneliu Traian Atanasiu

\"“3. Ce-o fi oare linioara de pauză ? Pentru orice Gică probabil că tasta se numește SPACE- deci nici pomeneală de linie. 4. Despre care lucru- atât de simplu- e vorba ?” (Eugen

De ce-i ies atît de deocheate aproape toate epigramele? Că n-are-organe* delicate - își bagă-n ele doar... picioarele. *ORGÁN2, organe, s.n. (Înv.) 1. Harpă, liră. 2. Orgă. – Din sl.

Voi deveni mut ca o lebădă- lăsându-l Eugen Galateanu [13.Jan.06 23:08] (Uite, e ultima oară cînd mă obsedează linia asta. Te rog scrie așa: „lebădă - lăsându-l”, adică lebădă (spațiu=SPACE) –

imposibilitate Nu-l înjur că nu se cade – cum ar putea să-ncapă oare un dobitoc atît de mare într-o pizdă cumsecade. platitudine De ce are gînduri plate? Cînd ai capu-atît de

Uite,-acuma chiar că poți bine să ne faci la tonți. Că de-atîta comentat avem brand-ul șifonat.

\"pichi, pichi, varză\" titlul unui comentariu gălățean La tine nu vin, e-n zadar, ce scrii, se vede că-i o farsă, ai marfă proastă-n galantar. Zici bine: pichi, pichi, varză.

\" felicitări O epigrama reușită, gen literar în care autorul de eseuri-panseuri învață repede si cu aplicație.Personal prefer epigrama polemicilor cu ad hominem argumentum, fiindca-i mai aproape de

Dezlînat, prolix, confuz, el se crede literat. Se-ntărîtă și-i mofluz dacă-i spui că-i agramat.

Acele nu-s de folos cu o astfel de otreapă. Are obrazu-așa de gros că e bun de tras în țeapă.

(urmarea a textului: Delicatețea între grație și ingratitudine (I)) Delicatețea existențială Gingășia și grația, în accepția lor de virtuți umane, reprezintă strategia pe care simțirea matură o

Unuia care face ca rața Toată ziua tranca-fleanca, ai primit evaluare minus zece la purtare, doctorat la... Bălăceanca.

Mi-a intrat de-a dreptu-n casă și și-a dezlegat sandalele. S-a poftit mojic la masă. Groaznic îi mai put - picioarele.

Nu-l lăsai pe arătură / și-i curat în bătătură Pe javră nu mi-ai da un sfanț? Greșești. E-un cîine talentat, latră mereu legat pe lanț. Știi ce mănîncă? - doar căcat.

„Eu,Eugen Gălățeanu, prost” este titlul unui comentariu gălățean. Nu, cetățene, nu mi-aș permite să spun așa ceva înainte să-ți admir expoziția diplomelor (cu care ai amenințat editorii). Nu m-ar

Poate nu-i chiar un record, dar prestația de comentator a domnului G. rămîne o performanță de referință a site-ului: 30 (treizeci) de comentarii la rînd pe textele mele. Bănuiesc că ținea morțiș,

Soacra ca și berea Nu îi spun nicicum pe nume, Știu din setea ce mă trece Că la gură face spume Și pe masă o vreau – rece.

mici lampioane picuri înșirați pe ram - cireșul visînd

Unuia spurcat la gură Am ales, să-i vin de hac, doar umorul strîns în frac. Și-am să-i dau la cap cu stanța pînă o să-i tacă clanța.

(acest text este urmarea articolelor: Cît de des te întrebi dacă nu ești la fel de cinic ca toți ceilalți?, Cît de lesne devine rațiunea cinică și Kynismul antic. Diogene din Sinope ) Decăderea

(acest text este urmarea articolelor: Cît de des te întrebi dacă nu ești la fel de cinic ca toți ceilalți? și Cît de lesne devine rațiunea cinică ) Kynismul, cazul Diogene Diogene este tipul de

\"E bunicul ce se-ndoaie Bățâindu-și tâmp un deget \"nepoate, de-aș mai avea c...e Te-aș pune la punct fără preget\" \"Poza cu văcuța e drăguță.\" Eugen Gălățeanu la poarta nouă Poza ce-ți păru

De obicei nu umblu la off-topice. De regulă nici nu le prea comit. Am relații, bune, proaste, la vedere. Am avut animozități, polemici, chiar conflicte. Unele persoane mă evită, pe altele le evit