paradigmele din lut în urmele pietrei. Paisie și timpul

te găsesc oarecum neașteptat de grav astăzi, chiar sunt oarecum surprinsă, recunosc, m-ai convins, nu comentez mai mult, prefer să mai citesc încă o dată, cu și fără parantezele tale cu care se pare că trebuie să mă obișnuiesc

salut

si doar nisipul ne mai spune ce s-a intamplat... e clar ca fiecare ploaie mai spala cate un pacat si ne dam seama apoi ca nu (mai)suntem demult copii...
cam asa vad eu despre poemul tau (destul de) grav azi...

e interesant si finalul... caci incercand sa oprim apele, intr-adevar raman numai \"urmele\"
mi-a placut... ;-)
numai bine fratzie!
Arhanghel M

Acum nu știu dacă parantezele aduc un beneficiu spunerii. Prin anumite locuri, laturi, porțiuni cred că și pietrle pot fi reparate. Am chiar o teorie dar deocamndată fac o expunere lapidară.

dana
azi sunt (mai) grav pentru ca am renuntat la o parte din mine...precum o piatra atarnadu-mi de trup inspre prapastie. sunt (mai) grav pentru ca vreau sa fiu cel (mai) fericit gand fara nume umbland prin mine.

frate madalin,
azi am simtit ploaia care m-a (mai) spalat de (inca) un pacat.
si am simtit nevoia (de/din mult) sa vorbesc cu noul meu \"eu\".
multam de sustinere, prietene

viorel,
ma bucur ca ai trecut p-aci.sunt yo \"(de) când am știut / pe unde / au curs / ploile...\"

va mutumesc pentru trecere si pentru citire

cu stima, blueboy

Cea mai frumoasa poezie pe care am citit-o pe pagina ta. Imi place ideea de a fi (mai) si adevarul si ironia care ne aminteste ca ceva este cu atat mai, mai, cu cat noi stim mai putin despre devenirea acelui ceva?
Un dobitoc pe un piedesal este \"mai\" ceva decat un taran sadind un spic de grau, mai ales atunci cand izvorul maretiei lui este mai bine oculat. Pietrele de la Stonehedge, Sfinxul, minunile din insula paselui, \"meteoritii\" cazuti in Siberia sunt \"mai\" pietre atata vreme cat ne ingaduie sa presupunem ca....In momentul in care raspunsul este clar si izvorul se indreapta sper Adonai paradigma incepe sa clocoteasca in adancuri, mai ales daca ne incapatanam sa înțelegem prin ea:\"ceea ce împărtășesc membrii unei comunități, constelația de convingeri, valori, metode\" si sa dorim sa punem toate acstea, democratic in intrun cos:)
Acum, marturisind ca nu am inteles foarte bine legatura dintre titlu si poezie, mentin reverenta elogioasa si pentru ca tot a venit vorba de Paisie, imi permit sa las un citat din Paisie Aghioritul care contine si o cugetare despre pietre:)
„ Crezi tu oare că aruncă cineva cu pietre în pomii aceștia cari au numai frunze? Nu, fiule - oamenii aruncă cu pietre numai în pomii cu roade. Fii vesel că te asupresc oamenii - căci asemeni pomului cu roade ești.”

va rog sa-mi spuneti de ce de la o vreme comentariile mele apar cu atatea secunde de intarziere? Va este teama ca voi spune ceva nepotrivit, sau vreti sa gasiti un nou motiv de retrogradare?

Blueboy, ai o paradigmă a generației și a vârstei în același timp aici, a cărei simetrie e alterată de ultimele două versuri cu o gravitate de speriat. Paisie îmi aduce aminte de niște învățături, nu erau ale lui Basarab, cumva? Piatră și lut și apă. Simboluri pe care le-ai exploata cu măestrie.

Felicitări!

Cu drag,
Constantin

Un dialog în cautarea înțelepciunii, și o poezie ce ascunde sub pietre...sub picuri de ploi.
La mulți ani
Djamal