toamna

Psihoza? Se vor naste sentimente din frunze calcate? E mare atunci apasarea. Si inima ce o simte.

O logică simplă, romance, vizuală - într-un ciclu continuu care se repetă până la un anumit punct, când nu vor mai frunze ... doar toamna.

Niceee!

Cu prietenie,
Marius

batrane ai trecut prin orasul provincial care aduna mari poeti si scriitori
pacatul este ca n-ai fost cu mine... dar sper ca nu ne pierdem !
intr-o zi vom bea cuvintele precum tuica arsa! Ganduri bune

de vreo 5 zile, m-am apucat să recitesc din poeziile mele vechi, scrise în perioada adolescenței. nu știu ce m-a apucat.

m-am gândit să vă împărtășesc din \"mine\"-le de atunci; un fel minimă evaluare, pot spune.

dacă mai pot trezi vreo reacție, ăsta-i un semn bun. mă bucur să văd că mai rezistă ceva din ele, în vremurile de-acu\'.

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

Si ce se poate mai mult decat vartejul, frunzar de sentimente rasucite in pasi in adancuri si inalturi, si, trecand pe langa efemeritatea lor, sa poti spune: \"am fost si noi pe aici\"
filigran, crampei de speranta si regret,
cu caldura toamnei, F.Abel

O toamnă care mi-a căzut și mie cu tronc.
Pentru frunzele ei minunate.
Brady

florian,

da, o toamnă veche, prinsă-ntr-un vârtej, undeva între speranțe și regrete. o trăire atunci, o retrăire acum.
și, bine-nțeles, eternul efemer.

silvia,

sunt doar frunzele urmelor noastre. coborâte. ridicate. înălțate. pierdute.


vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

in poezia ta iubirea apare ca un sentiment ce transcede in alte nivele cosmogonice superioare, iubirea ce ridica in aer papusile ca un maestru nevazut.
simpla imagine si sugestiva, ne mai auzim