cînd ți-ai ucis premeditat idealurile
iar sufletul îți este
gol
o cameră nemobilată
în care nu mai ai nici măcar un gînd
pe care să stai
nu-ți rămîn decît două alternative:
să te strecori
o masă rotundă
fețe vagi
fum
dama de pică
din pachetul de cărți
se-ntreabă
dacă va fi mîna lui norocoasă
dama de caro/ treflă/ inimă roșie
se-ntreabă același lucru
în același
știa să-mi susțină privirea
(ca o teză de doctorat)
și de cîte ori îmi vorbea
mîinile mele se mîngîiau
pe ascuns
(una dintre ele pretindea că e a lui)
tresăream la fiecare hartă
an și nume de
te foiești incomod
tăcerea mea știe
minciuna ți-aleargă nebună
prin cap, dintr-o tîmplă într-alta
un glonte gata să penetreze
explicații mute
aerul un beton moale, curge, încheagă
umple
concertul din mine poartă numele tău
fiecare notă se topește sub cupola inimii
apoi se prelinge foșnind decadent
înspre coapse
și așteaptă
mărul din care voi mușca este
dimineața asta nu schimbă nimic
ești același aeroport spațios cu
duty free
și pistă aglomerată
din tine nu voi pleca niciodată ușor
decît cu o moarte în suflet
decolînd cu pleoapele
afgane, uite ce mișto e afară!
vino să ne iubim pe lire sterline în Greenwich Park
sub stejarii liberi și groși
vom face copii cu ochi albaștri ca marea nordului
îi vom învăța să joace șotron
pe
tristețea ți se agățase de buza de jos ca un inel
de care lacrimile trăgeau cu îndîrjire
gîndurile ți-erau mînjite de întuneric
și-mi venea să te strîng în brațe
și să-ți spun că
uneori
noi
doi bruneți autentici
cu mințile zornăind ca un mănunchi de chei
cu ochii scăpărând ca neoanele-n vitrină
cu tălpile lipite de pedală
și creierii împrăștiați în
iubirea noastră e un război civil
la început, cu mîna pe piept,
mi-ai declarat o dragoste pașnică
și respect teritorial
treptat, ți-ai extins hotarele,
fără permisiune ai cotropit regiuni
mă deșurubez precum un raft de Ikea
ansamblat greșit
nu mai pot ține nimic nici cărțile
nici speranțele și hărțile lumii
cineva de sus
va observa acest dezastru
cum pământul alunecă pe axă la
este atîta liniște între noi
pînă și inima se oprește
din cînd în cînd să asculte
dacă mai trăim
așteptarea
a devenit un culoar îngust
prin care gîndurile noastre
se furișează tiptil
în
mă compun din elemente primare
cîteva emoții niște cărți de credit și-un zîmbet
mi-e din ce în ce mai dor de vărul din Neanderthal
de primul lui gînd de ultima lui grijă
lumea în care trăiesc
indiferența ta mă dizolvă încet
sînt o tabletă efervescentă
uitată neglijent într-un pahar
cu apă
gîndurile mele cu ochi verzi
sculpteză neobosit, cu mîinile goale
zeițe fragede cu picioare
m-am străduit atît de mult
să duc o viață normală
încît am ajuns să-mi pronunț numele de familie
cu un oarecare accent
într-o limbă peltică
întreb în fiecare dimineață cît e ceasul
dar
eu
o iubire ltd
nisip între degete
albastru fără maluri
o lume cu pelicula ruptă
joc de cuvinte în culori rănite
fragmente și ce le mai poate uni
speranțe cu privirea întreruptă
arăți bine
cînd nu știi că ești iubit
îți atîrnă gîndurile în șuvițe rebele
sub frunte
brațele îți pornesc altfel din trup
mai îngerește
și fără să vrei
oftatul ți-e mult mai sincer
îmi
de 3 zile plouă necontenit
între noi
sentimente ude se-ntind de la un cap la altul
pe frînghia de nervi
în suflet
pe calorifere abia pîlpîind
nu mai e loc să înghesui nici o dezamăgire
îți
nu mai crede nimeni în zori de zi ori în apusuri
gri-ul lor are același efect de seră
traficul - același miros de bani
norii stau și ei atîrnați neatent
de-o sîrmă ghimpată
de care nu mai trage
sunt un pahar cu apă
în mâinile tale spre care
dai din cap și te uiți
mă clatin între pereții de sticlă
după cum visezi
mă legăn după cum respiri
iubești și urăști
șoldurile mele sunt dansul
minutul ăsta mă chinuie
timpul se dezbracă de timp
rotunjindu-și secundele
la intervale mici
regulate
nici măcar nu știe
că-i al meu
că se va termina
că nu se va mai
70/min
trec viața în fugă
fără să mă asigur
sînt lovită de două gînduri
din direcții opuse
mă rostogolesc
pe parbrizul unuia
(celălalt nici măcar nu oprește)
120/min
mă ridic
respir în zig-zag
fac
'Cu brațele deschise stăteam pe marginea abisului și
respiram mireasma din adâncuri. Vai, și n-am putut să ridic piciorul și să pun
capăt tuturor chinurilor!'- Goethe
viața te leagă la ochi și îți
Londra. 19.45 GMT.
Începe să se lase ceața.
John îl întîlnește pe Steve în Cutty Sark. John este avocat. Steve nu e.
Dungile de pe costumul lui John sînt late, în ton cu bleumarinul