Continuum

'Cu brațele deschise stăteam pe marginea abisului și
respiram mireasma din adâncuri. Vai, și n-am putut să ridic piciorul și să pun
capăt tuturor chinurilor!'- Goethe


viața te leagă la ochi și îți pune trapezul în mână
că vrei că nu vrei e un număr nou
cu sau fără plasă
că vrei că nu vrei începe muzica
începi să cânți
what the hell am I doing here


când ți-e frică de foc și de tigri
nu înțelegi bine versurile și ritmul
dar îți așezi cu grație talpa pe ultima gură de aer
simți cum emoțiile îți umplu porii
curgând printre buze și degete,
cum oamenii intră și ies din tine
ca printr-o sită
și nu ai cum să îi oprești
și ești și nu ești când trăiești și nu trăiești cu ei și fără ei


și chipul tău blând și crud
acum întuneric acum lumină
acum coboară acum urcă
în lumina reflectorului
ținând în dinți sufletul ca pe un
pui de animal sălbatic în mijlocul vâltorii


te bălăngăni în vid
între a fost și n-a fost
între aproape și departe
între trecut și prezent
sub ochii lacomi și goi ai publicului
care au plătit să te admire căzând


dar ei nu îți pot vedea inima
cu mușchii ei din metal încins
nu îți pot gusta frica de tigri și foc
scurmând în vene
nu îți pot auzi speranța
horcăind noaptea în coșul pieptului


că vrei că nu vrei numărul se va termina
nu te vei mai ține de nimic
vei oferi reverențe și zâmbete tuturor
îți vei aduna florile aplauzele și ultimele puteri
îți vei mângâia pe cap tigrii rânjind în jurul focului
și îți vei pune ceasul să sune
pentru a doua zi