Cont șters

nu cred că ai pereche la scris, :)

am găsit aici cireșe și nu numai negre,

văd un poem în poem:

” trupul meu a învățat să asculte de mine
ca un înger supus Dumnezeului ce șade deasupra cerurilor
și apoi să plângă pentru casa în care nu va intra niciodată
sau pentru buzele din care au curs toate izvoarele acestei lumi”

Aici :” Ceva nemuritor
transpiră dincolo de cei mai negri cireși
pe care i-am privit vreodată.” mi se dă să zic ” nemurirea transpiră dincolo de cei mai negri cireși
priviți
vreodată”

Întru adevăr ”nemurirea” zace în privire
Mereu așa să ne răsfeți!
Cu drag!
Maria,

îmi place,
”pluă” e o licență poetică,
:)

Bravo Maria! Să cultivăm Solul Interior e nevoie de mult Curaj. Sufleci mâinicele și te apuci de săpat, greblat, ales buruienele,
de udat, și uite cresc poeme. :)
Nimic nu poate fi mai omenesc decât această responsabilitate de-a ne iubi , accepta cu toate cele trăite. Asta și înseamnă să trăiești cu sufletul, ca un om ” Și mulțumesc. Vieții că nu-mi spală chipul de viață, ”
Felicitări!

Felicitări pentru carte!
Drum bun spre inima cititorului!

Ștefan, un sonet parcă scris dintr-o joacă ”gonind zădărnicii”.

atât de bine starea timidului, ... Foarte reușit începutul și cum închei scrierea.

Singurul lucru care un pic m-a desumflat a fosr rândul ”Mi-a luat o mână și mi-a așezat-o pe genunchiul ei stâng”
poate pentru că am mai citit-o într-o altă scriere de-a ta cu mașina.
Așa-i cu cititorii, țin minte totul. Dar dacă așa s-a întîmplat atunci trec cu vederea.
:)

”dragostea nu se termină niciodată, nici măcar într-un crevete fiert”


”tu ești eroarea care arată că frumusețea există” superb scris,

Ce mai, citit, plăcut, ca de obicei, pozitiv invidioasă de faptul cum îți dai voie să scrii ca un râu care își urmează cursul ...
Luminez!

Mi-a plăcut mult scrierea, acest dialog interior și plânsul.

”Bună ziua, domnișoară. Te-am auzit plângând, nu-mi spune de ce. Nu vreau să știu.

Ai curajul să stai lângă mine? ” ... Cristina, mi-au rămas ochii lipiți de scriere.


Această mare întrebare a ”civilizației” ”A plânge sau a nu plânge!”

Scriu ”civilizație ” între ghilimele, pentru că ce fel de civilizație este aia care nu dorește să-l vadă pe OM plângând?

Când eram copil și vedeam bocitoarele la mort nu înțelegeam nimic, ziceam că nu face sens. Sora cea mai mare a tatei, a fost o Bocitoare de prima clasă, lăudată prin toate satele împrejur.

Aici e rușine să plângi. Viața m-a adus în locul unde am ajuns să lucrezi cu oamnei care nu au plâns la viața lor, și la un momnet dat a fost mare nevoie ca să plângă.
Când scrii ” tu spui că plânsul te ajută ... așa să strănuți sau tușești sau sughiți.” este adevărat. Plânsul este ca tusa, râsul scărpinatul, sughițul, strănutul, căscatul ... toate ne sunt date cu un scop anume, au rolul lor în reglarea Sistemului Autonom Nervos.

E dacă oamenii azi după o tragedie, dramă, pierdere merg la psiholog, să îi ajute să iasă din criză, ritualul Bocitoarelor făceau munca de prevenire a crizelor. Stimulau lumea ca să plângă, să descarce tensiunea, stresul cauzat SAN pe loc. Așa oamenii sufereau împreună cu toții si se eliberau împreună de necaz, pentru că în fiecare se trezea umanul, își jelea o pierdere, o ruptură, durere,
și a doua zi își vedeau de treburi.

Maria dragă, am găsit ceva interesant aici. N-am să fac deconstrucție (s-au lăsat înainte com-uri obiective) dar las lumină.

”orizontul se-ngustează de sete”

”împrumutul din banca astrală”

com făr stea:)

Un poem care merită luminat,
de obicei nu mă atraje poezia politizată, (asta nu înseamnă nimic, e corect ca fiecare să scrie ce scrie, ce simte)
metaforele, numele care le dai aici, le-ai folosit subtil, cu măsură,
ai reușit (cu iscusință) să împletești mai multe domenii/planuri ale vieții în acestă scriere,

”dumnezeu
nu vrea
să flămânzim din dragoste”

”iubirea doar impune o jertfă”

Pașa,
Îmi place ce găsesc aici,
(aș putea filozofa ( și desigur contrazice poetul în unele versuri (cel cu imaginația:) dar nu am să, e poezie, binevenită provocarea în fața cititorului.

Am simțit ”la capătul răbdării, mira-m-aș să te-aștepte vreo minune”
poate pentru că primii 25 de ani din viață nu am avut răbdare de loc (acum,aici era deviza mea, visam să am o baghetă magică) iar acasă totul era despre ” cu răbdarea treci și marea” :)
într-un târziu am ajuns să fac școala răbdării de adevăratelea
și la capătul ei am găsit minunea, acea minune eram chiar eu, :) cea cu răbdare ... atunci am simțit prifunzimea învățăturii din popor (altădată o vedeam ca o slăbiciune din lipsă de cunoaștere sau ambiție)
cu cât mai mare e nerăbdarea cu atât mai multe ai de învățat/aflat și face/încerca ...

Felicitari pentru carte si munca depusa!
Lumina acestei carti sa atinga cat mai multe suflete tinere!

Am citit dintr- o rasuflare!
E scris fara efort, curgator asa cum stii tu cel mai bine!

jucăuș cu această ”despărțire”

poetic, cade deștept metafora, transmite ușurință în a fi acel târziu tomnatic ;”dacă ești toamnă cu mine
sunt toamnă cu tine”

un pic aici m-am încâlcit:
”să-mi spui
cum ai dormit
eu… tot eu
dar
mai pregătit” dar poate și tu te-ai încâlcit, :)

un ritm de dans sub frunza doamnei simandicoase,
Ottilia, mi-aplăcut această ” mândră fire”
:)

Mihaela draga, ai adus aici versuri din adancuri ce-adie ca niste valuri cuminti de fata apei,
iar soarele o mangaie ca un tata, ca o mama cu raza-i, alapteaza ~ și bocitul cu voce abia șoptită ~

Te-am citit pe un alt site de poezie , dar ma bucur mult sa te citesc aici!

trecut, citit, mi-a placut,
las putina lumina,
M,

un Asterix ție pe frunte, :)
Nu mă dau în gât după F, mi-am pierdut prea mult timp în Univ. și mai târziu, (aveam mai mutl folos dacă pășteam un cârd de bobocei). Teoriile sale sunt aberante plus în practică nu dau rezultate, și ce el numește ”3 ani de dragoste” nici decum nu sunt” 3 ani de dragoste” să promovezi așa idei a fost e catasrofic, în special că au penetrat în gândirea omului ”erudit” ca ceva ”cool” ”smart” și real, a impus autoritatea sa prin idei .... nu am să meg acuma acolo să desfășor subiectul, pe când de fapt în ce scrii aici este vorba mai mult de altceva :)
” can you see, baby what i see”
:)

si cerne lumina,
Profund!
Maria draga mi- a placut ce am gasit aici!