Poezie
Copilul
1 min lectură·
Mediu
De joaca stelelor e luna minge
Copilul treaz din mine merge-n slavă
El nu cunoaşte cânt de şoaptă gravă
Cu ochii lui de zbor o spaimă-nvinge.
Nu ştie gând băut ca pe-o otravă
De prin împărăţii de sub meninge
Cerneală nu-i, hârtia dulce-l ninge
Şi mult curajul mamă, tată da-vă.
În noapte către rază el surâde
De umbră-n întrebări nearuncat
Misteru-n cugetarea lui nu-i gâde.
De prin nimic zideşte-al său palat
Cu basm gonind zădărnicii ce-s hâde
Tăcerea se aşază-n lung şi-n lat.
041.019
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Copilul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14173930/copilulComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘDistincție acordată
Șșters✓DIN joaca stelelor? Merge oricum și DE, înțeleg sensul, e pentru joaca lor. În rest, sonetul e impecabil. Rime puternice, pe părți diferite de propoziție, excelent implementate în context. Imagini clare, cu puternic impact emoțional. Poem cosmogonic, un fel de orfelinat celest, un fel de basm, un fel de geneză pornind de la fantezia și ludicul unui copil. Îmi place cum ai folosit alăturările de cuvinte Gând băut, Mult curajul mamă, cu rol de subiect în propoziție. Felicitări!
0
CȘ0
FCFrumoasă poezia, parcă văd "copilul" construind un "palat" pe plajă la mare
0
ȘPvă mulţumesc!
0