șters

o foloseşte

scuze

ritmul şi nerespectarea simetriei existente în prima strofă

şchiopătat, precum ochiul meu, în spatele lentilei

poemul, dacă ignor ritmul şi nerespectarea simetriei din prima strofă, impecabilă, care merge pe 11-10-11-10, este impresionant. Abaterea de la regulile simetriei şi ale metricii le foloseşte şi Emilian Marcu, un poet binecunoscut. Ţine, deci, de preferinţe, de gusturi, aşa că nu o să dau cu parul, chiar dacă mie îmi place perfecţiunea în versul clasic. Las, deci, un semn de apreciere, în special pentru jocurile şi imaginile paradoxiste, de ex. coceni uitați în bobul de porumb.

eşti sincer şi îţi poţi vedea propriile lacune. Este un mare pas înainte. Cred că începutul e bun, auderea cenuşii care cade din aripi, dar apoi se vede că te-ai gândit cam mult, că ai forţat lucrurile. Iar sentimentul... lipseşte. Ceea ce ţi-am mai zis deja în unele cazuri. Ştefan a lăsat un comentariu doar de gura mea, fiindcă i-am sugerat să comenteze şi textele altora, aşa cum le spun multora, înspre binele acestui site. El nu ar vrea să supere, dar e nevoie de pătrundere serioasă într-un text. Lui îi place să fie ajutat, dar nu prea se gândeşte la ajutorul pe care îl poate oferi altora... Te aşteptăm cu texte mai bune!

vremii-l în loc de vremii, fiindcă e vorba de tine, cel care respiră, tu cel care îl ţii pe el, l, mersul

acuma voi lua o pauză

acum te aşteptăm şi pe la textele celorlalţi, eşti dator cu vreo 47 de comentarii...

dacă vrei să păstrezi sensul afirmativ, ar merge reastupând. Conjunctia Ci vine aiurea. In ce priveste versul 4 din strofa 2, propunerea doamnei Papadopol este f buna.

fiindcă atacă unele aspecte ce ţin de credinţă. Că închinarea la moaşte este prost percepută de cei care privesc sau că închinarea la moaşte nu se face ca fiind un act prin care se aduce slava lui Dumnezeu, CEL care prin puterea şi harul său, oferă tămăduire, asta este o altă problemă. Ar trebui satirizată neştiinţa celor care se închină la moaşte, adorându-le, dar eu nu văd această distincţie aici, care ar putea face diferenţa dintre pamflet şi bătaie de joc. Eu văd semnul egalităţii între moaşte, nerozie, credinţă falsă, erezie, idolatrie. Cred că un bun pamfletist ar trebui să facă diferenţa subtil între cel care aduce slavă lui Dumnezeu şi cel care adoră moaştele, ori eu nu văd această diferenţă. Sugerez a se face această diferenţiere.

distorsionare, propriile, general (dar mai mult, personal).. cu scuzele de rigoare

am mai întâlnit această tehnică de distorsonare a realităţii în textele autorului, tema abordată, de alienare a societăţii (în care, în cazul de faţă, nu ar trebui să existe taxe pt colectarea te iubescului) fiind favorită. Percepţia subiectivă este evidentă, simţindu-se pasivitatea, plictiseala, dezamăgirea, lucru care se poate deduce şi din fumatul acela şi aruncatul de grăunţe la vrăbii. Neputinţa de a schimba ceva se converteşte în ironie sau autoironie, personajul principal, observatorul, devenind un fel de străin fără idealuri, fără vise, fără speranţă, marcat de neputinţa oamenilor, de rigiditatea lor, de caracterul obtuz. Practic, nu mai există nicun leac în faţa tututor acestor aspecte, cum nu există leac nici pentru porpriile insomnii. Pesimismul geenral invită la meditaţie, dar gustul amar există, rămâne pe limbă şi provoacă durere în suflet. Succes mai departe!

şi mă bucur că te implici pe acest site, lăsând comentarii constructive. Că nu este vorba doar despre ceea ce primim noi, cei care postpm, ci şi de ce le oferim celorlalţi..., mai ales celor care caută să-şi îmbunătăţeacă scrisul...

îmi place tonul ales, dur, percutant. Cuvintele sunt bine alese, remarc în special prădătorul cu glicemia la limită şi limbajul convulsiilor stimulat de acea frică ancestrală. Şi în tot acest peisaj dur, există loc şi pentru autoironia finală, cea care întregeşte tot acest peisaj. Interesant este că ai încadrat acest text la poezii de dragoste, parcă pentru a ne atenţiona să nu scăpăm din vedere faptul că "din cauza ta frământ frunze de tutun îngălbenite..." Ne-am prins oricum, şi fără acel lucru. Un text foarte bun!

în care există armonia dintre limbaj şi idee. Plus că nu mai există acele exagerări în ceea ce priveşte rimele. Există doar două vizibile, la distanţă, care accentuează ideea. O mică greşeală aici: Pe care ce îl sorb.

doamnei Papadopol cu comentarii pe textele celorlalți. Părerile ei au greutate, nu degeaba a fost evidențiată pentru critica pe care o face de prof. univ. dr. Maria-Ana Tupan în revista Contemporanul. Și o rog să se aplece pe textele multora, dacă timpul îi permite. La mine nu e cazul, am trecut deja prin filtrul ei critic. Far site-ul așa trebuie să crească, prin comentarii constructive pe texte.

și îmi place ce a ieșit! Nu e vorba doar de faptul că e despre Dumnezeu, ci și că folosești niște imagini impresionante, iar juxtapunerile sunt foarte reușite. Unele cer o cratimă, dar merge și fără. Mă bucur pentru reușita ta!

dacă mai ajustezi versul 2, din strofa a doua, la fel şi rimele din ultima strofă, în special la ultimul vers, unde ai putea găsi ceva cu adopţi.

şi de poezii pentru cei mici, acest text îmi aduce aminte de poveştile pe care i le citeam fetiţei mele cu câţiva ani în urmă. Poemul m-a purtat înapoi în timp, deja regret cât de repede au trecut anii... Sănătate şi bucurii!

eu am încercat. De acum înainte, nu mă mai interesează ce se va întâmpla cu activitatea ta, cu prezenţa ta. Chiar dacă pe tine nu te interesează părerile multora, sunt foarte mulţi de pe acest site care au demonstrat că sunt interesaţi de opinii constructive pe textele lor. Viaţa merge înainte şi fără tine. Să fii sănătos şi fericit!

nimeni nu are nimic cu tine, nimeni nu poartă războaie personale cu tine. Comentariile pe text sunt o consecinţă a nivelului literar la care ai ajuns. Şi chiar şi la textele mai proaste, ţi-au fost remarcate nişte pasaje mai bune, dar se pare că nu ai observat acest lucru. Să te legi de alţii, să îi faci frustraţi, rău intenţionaţi, să spui că au minţile obtuze, că îşi sparg capul în două, sunt grave derapaje de comportament, grave atacuri la persoană. La asta mai adaug că te legi şi de bărbaţia altora. Un bărbat adevărat, un domn care se respectă, îşi controlează limbajul şi îşi cere scuze pentru gravele derapaje. Chestia asta ar trebui să vină de la sine, din adâncul conştiinţei tale. Eu sunt dispus să te iert, dacă îţi ceri scuze pentru jignirile gratuite, şi sunt dispus să te comentez şi în continuare, cu obiectivitate, dacă îţi vei păstra controlul şi vei arăta respect. Acets site poate câştiga de pe urma ta, dacă vii cu un comportament decent, dacă respecţi regulamntul, dacă participi cu comentarii constructive. Eşti capabil, te rog frumos, de aşa ceva?