ÎNCHINAREA LA MOAŞTE (pamflet)

fiindcă atacă unele aspecte ce ţin de credinţă. Că închinarea la moaşte este prost percepută de cei care privesc sau că închinarea la moaşte nu se face ca fiind un act prin care se aduce slava lui Dumnezeu, CEL care prin puterea şi harul său, oferă tămăduire, asta este o altă problemă. Ar trebui satirizată neştiinţa celor care se închină la moaşte, adorându-le, dar eu nu văd această distincţie aici, care ar putea face diferenţa dintre pamflet şi bătaie de joc. Eu văd semnul egalităţii între moaşte, nerozie, credinţă falsă, erezie, idolatrie. Cred că un bun pamfletist ar trebui să facă diferenţa subtil între cel care aduce slavă lui Dumnezeu şi cel care adoră moaştele, ori eu nu văd această diferenţă. Sugerez a se face această diferenţiere.

Textul de mai sus, în opinia mea, nu prea este pamflet. Pamfletul trebuie să aibă un limbaj mai „colorat”, sarcastic și violent, în el satira trebuie să fie aspră, însoțită de caricaturizarea personajelor ș.a.m.d. Nu este nici epigramă, deoarece nu văd nici măcar o „urmă” de poantă epigramatică. De fapt, este doar o opinie scrisă astfel încât „să sune din coadă”. Dar nici aici nu este cu totul în regulă, deoarece „se cunoaște” din versul al treilea este pus doar pentru rimă, într-un context total nepotrivit. Când spui „se cunoaște” te referi la un adevăr unanim recunoscut, iar în chestiunea prezentată sunt cel puțin două tabere, total opuse.
Părerea mea...
Cornel Rodean