DE ZIUA LIMBII ROMÂNE, 31 august (LAUDĂ LIMBII ROMÂNE)

DE ZIUA LIMBII ROMÂNE, 31 august (LAUDĂ LIMBII ROMÂNE)

"Limba noastră-i o comoară,

Un şirag de piatră rară,"*

Care-ntruna străluceşte

Şi te-mbată, te vrăjeşte.

Are melodicitate

Şi cuvinte minunate,

Cum e "doină", cum e "dor",

Unice prin sensul lor,

Imposibil de tradus

În vreo limbă din Apus,

Sau de orişiunde-n lume.

Are mii şi mii de nume

Şi-i bogată în cuvinte,

Să exprimi tot ce-ai în minte,

Tot ce simte al tău suflet,

Bucurii, dureri sau plânset.

Are multe sinonime,

Epitete, antonime,

Omonime, arhaisme,

Ploaie de neologisme,

Sensuri extraordinare,

Uşurinţă-n exprimare,

Frază scurtă, sens bogat,

Limbă de invidiat.

Ea din vechi, pe veşnicie,

Se aude cum se scrie

Şi se scrie cum se aude:

Mamă ‒ mamă, rude ‒ rude.

Limba mea se osebeşte

De vorbitul în ruseşte,

Ca un diamant faimos

De un bolovan rugos;

Ca smerita rugăciune

De un urlet din tribune,

Ca o doină românească

De maneaua ţigănească;

Ca o misă seculară

De-o fanfară militară;

Ca solemnul recviem

De un tun cu-al lui "fonem";

Ca o sfântă liturghie

De o ceartă la mânie;

Ca un sunet de vioară

De un cârâit de cioară;

Ca o dulce mângâiere

De un pumn dat cu putere;

Ca limbajul din Coran

De limbajul suburban.

Limba mea când se vorbeşte

Sufletul meu înfloreşte,

Iar atunci când o vorbesc,

Simt că zbor şi că trăiesc.

Dumnezeu, făcând o lume,

Când a spus cu-nţelepciune:

"Fii, lumină, străluceşte!",

El a spus-o-n româneşte.

Limba noastră-i limbă sfântă,

Îţi vorbeşte şi îţi cântă.

Dulcea limbă românească

Să trăiască, să-nflorească!

(GEORGE BUDOI, 31.08.2023).

*Versuri din prima strofă a poeziei testament "Limba noastră", scrisă de preotul basarabean

Alexei Mateevici (1888-1917) pe 17.07.1917, cu 1 lună înainte de moartea sa.