șters

probabil realizezi ca personalele nu pot fi trecute la atelier. Bai oameni buni, nu va mai plangeti atata de mila in textele astea, trebuie sa mai existe ceva pe acolo frumos la care sa va ganditi.

ar trebui să facem dragoste
și nu să scriem despre moarte

cu degetele prinse-n capcane pentru șoareci
miros a brânză

stii ca uneori trebuie sa faci niste sacrificii, un gambit, un nivel, o mutare en passant pentru a castiga ceva mai de pret. La sfarsit raman regele si regina, indragostiti pe tabla de sah, mor in final impreuna, mirosind a branza.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand am vrut sa semnalez cu bunavointa Mariei aceasta aparitie, am avut numai intentii pozitive si nu am vrut sa creez nicidecum vreo polemica.
Pentru mine este un eveniment foarte important, aceasta carte fiind o bucata rupta din mine, din viata mea, un drum plin de sacrificii, de suferinte, de obstacole. Cei care au publicat deja, stiu despre ce este vorba.
Femeia de pe coperta este idealul meu despre iubire, este femeia misterioasa, este femeia ce se regaseste intre copertile acestei carti, este o insusire a tuturor atributelor pe care o femeie din viata mea le-a avut. Aceasta carte ii este dedicata Ei. Pe aceasta femeie o iubesc. Nu vreau nicidecum sa fac curte adolescentelor prin ceea ce scriu, raspunzand la intrebarea domnului Liviu Nanu.
Din partea domnului Felix Nicolau, sincer, ma asteptam prin prisma functiilor de editor si critic literar pe care le detine, sa faca dansul o remarca cu privire la continut, la textele atasate, ii voi raspunde ca nu este nici rugbistul sau omul de pe google acolo, ci aceeasi femeie despre care am vorbit mai sus. Nu va obliga nimeni sa adresati felicitari unui tanar debutant, nu va obliga nimeni sa fiti serios, este la latitudinea dumneavoastra.
Domnului Florin Bratu, ii amintesc ca semnalarea aparitiilor editoriale pe acest site nu a inceput cu subsemnatul si nici nu cred ca se va sfarsi cu mine, iar textul Mariei nu a obtinut o sumedenie de stele cat au obtinut alte anunturi ale altor useri in trecut. Sa nu mai amintesc ca au fost anunturi false ca in genul celui facut de Tosa Claudiu, in care s-a acceptat gluma, s-a instelat si nici nu s-au scos stelele si nici nu s-a facut misto sau valva de autor pe marginea acestei masuri.
Oricum, stim cu totii ca aceste stele nu reprezinta cu adevarat valoarea unui text, in cazul de fata fiind mai mult un gest simbolic, de prietenie, o strangere de mana poetica. Daca doriti sa schimbati ceva, faceti niste reguli clare si puteti dezbate aceste probleme pe forumul siteului sau pe chat.
Maria nu a putut face o recenzie, cronica a acestei carti intrucat o avancronica se va face de catre anumite reviste de specialitate din Iasi si din tara. Nu a vrut decat sa impartaseasca bucuria unui autor, unui om care debuteaza in poezie, pe un site pe care s-a lansat, pe care a progresat si pe care doreste sa ramana cu un sentiment pozitiv. Oricum Maria, a avut bunavointa sa citeasca aceasta carte in format electronic cu mult inainte de aparitia ei, astfel, nu ar fi postat acest articol fara sa aiba o certitudine a poeziilor mele, a debutului in sine.
Ma intreba domnul Ionut Enache Laurentiu de ce am fost certat cu Agonia, nu am absolut nimic cu acest site sau cu proprietarul sau, am colaborat as spune rezonabil si reamintesc ca domnul Herinean, m-a ajutat deseori in unele probleme destul de pretentioase.
In schimb, de foarte multe ori m-am lovit de fel si fel de oameni care nu au ratat nici o ocazie de a-si exprima sentimentele fata de subsemnatul, de a-mi poci numele, de a se lega de sportul pe care il practic si multe altele.
Ceea ce m-a determinat sa raman pe acest site sunt oamenii minunati care iubesc ceea ce scriu, care au fost sinceri mereu si carora le dedic din tot sufletul versurile mele si le multumesc pentru prezenta constanta, pentru atentia lor si pentru incurajarile primite.
Nu o sa ma supar de aceste reactii, lumea este plina de toti si toate, personal sunt multumit ca am reusit sa fac un level up si ca ma pot prezenta cititorilor nu numai ca rugbist, agonist, internist, googlist....ci si ca poet...si nu in ultimul rand ca om.
Iar ca om, am puterea de a accepta orice gest, de a-l purta cu mine pretutindeni, va multumesc tuturora care ati poposit aici(Elena, Toma, Liviu Nanu, Mariana Tanase, Valeriu Cercel, Silvia Caloianu, Ovidiu Oana, Dan Carlea, Felix Nicolau, Alina Emandi, Madalina Maroga, Florin Bratu, Adina Ungur, Tudor Negoescu, Enache Ionut Laurentiu, Alin Adal) si va doresc sa aveti o viata frumoasa, plina de realizari scriitoricesti si nu numai.
Cu apreciere,
Ionut

Negrule, ti-am citit poezia si in partea cealalta, dar avea titlu \"conspiratia liliecilor\", de ce naiba l-ai schimbat ?
Sau textul acesta este un fel de Batman beginning ?

pe limba romana Tosa vrea sa zica ca tehnica palimpsestului literar folosita in acest caz este suprasaturata de expresiile greoaie si cuvintele cautate intentionat pentru a impresiona cititorul. Astfel urmele vechiului pergament ariadnic se pierd in labirintul mintii iar autorul cade facil in plasa versificatiei simbiotic/onomatopeice. Tosa Claudiu denota atata necunoastere incat isi justifica neputinta prin aparitia unor carcotasi, uite sunt eu primul carcotas care face o critica pe acest text pt ca tu nu esti in stare, gasesti in schimb defecte la texte si le mai si instelezi.

ii felicit si eu pe autori pentru aparitia in acest volum colectiv si desemenea pe Maria pentru supunerea in fata atentiei noastre, a impatimitilor de poezie.
Orice carte este un moment de bucurie.

uneori scriu poeme frumoase...dar cand?
asa ca sa fac o parodie la textul tau parodie. Uite iti dau un subiect, azi am scris o poezie frumoasa iubito si vreau sa afle lumea ca am scapat de vechile metehne si prefer pixul. A inceput sa ninga...

Primul gand asternut pe acest site,plin de melancolie,tinerete ,profunzime.Am intrat intamplator pe acest text al dumneavoastra si profit de ocazie sa va spun: Bine ati venit !
Mai ales ca orasul meu de suflet este tot Constanta.
Succes in continuare la scris.

revenind la tonul contrastual cu care Ioana Barac isi expune lucrarile, as adauga aici doua strode de-ale mele mai vechi....pentru ca ai imbinat frumos albastrul venei din fiinta ce isi lungeste gatul ca girafa dupa tipa aia in sanii goi de pe plaja:

Am sângele albastru
ce curge din cerul
de inimi senine
în pântecul tău,

Atatea cuiburi are acest cuc iubit la dispozitie si nu va ramane niciodata in cuibul tau negru al lui Nelson Mandela varianta feminina a luptei desavarsita impotriva ipocriziei.Si ma tot gandesc sa nu fi interpretat astfel sangele tau negru

am sângele negru
de fiară vicleană
ce mușcă flămândă
din sufletul tău,

dar de fapt rosu

am sângele roșu
ce-mi tulbură ființa
umplută de tine
și de Dumnezeu,

Atatea bomboane de ciocolata astepta lichorul sa se scurga in buzele iubitului tau....cum sa le refuze..iar tu degeaba ii spui ca esti o regina, cred ca s-a saturat de atata matriarhat sufocandu-l cu frumusetea ta devenita poate un cliseu in calea dorintelor lui de libertate. Place acest text, dar solicita concentrare, stii rechinii se uita la poezie ca la o halca de carne..si in jur nimic nu mai conteaza...atentia distributiva bat-o vina..
Ce-i ramane autorului este sa isi planga soarta in versuri opace

am sângele alb
ce-l scrie destinul
cu litere opace
ce strigă mereu

Dar eu sper ca acel pamant roditor din sufletul tau va inflori din nou...in sufletele avide de dragoste, orfane

am sângele verde
de ierburi orfane
ce-și prind rădăcina
în trup pământiu

asa ca renunta la ura aia si suferinta din suflet

am sângele galben
de chinuri mocnite
în râncede visuri
de soare ateu

si paseste in viata si gusta din fericire.

IOnut

Ioan Peia este un pic cam dur dar are oarecum dreptate. Poezia apare ca un mozaic intre simplu si complex, intre sincer si pretios, cuvintele PUSE pentru a construi o imagine se simt asezate acolo...orga in capela soarelui de ex, nu vin ca un fapt natural. Ela, deunazi iti citeam ultimele poeme, 10-15 si observam ca aproape in fiecare poema intalnesc motivul ochiului, al retinei, vad ca te pasioneaza dar sper sa nu devina obsesiv pentru cititor.
Sa nu ma intelegi gresit, iti apreciez felul in care scrii si stiu ca mintea unei femei poate fi mai alambicata cand vine vorba de stari de fapt, subintelesuri, sentimente.
Pentru a-mi intari spusele, voi veni cu versuri din Ana Blandiana

Sã lãsãm sã cadã cuvintele
Numai ca fructele, numai ca frunzele,
Numai cele în care moartea s-a copt.
Sã le lãsãm sã cadã
Aproape putrede,
Abia îmbrãcând în carnea lor
Osul sfânt.
Sâmburul gol desfãcut,
Ca din vestezi nori luna,
Poate s-ar furisa spre pãmânt...

text bun Negru Vladimir, idee, forma, continut, stil. Sincere felicitari!

Florine, chiar ca tu plutesti intre imaginar si real dupa cum spune si Nuta Craciun. Cel mai greu este insa in imaginar sa combini magia runelor, magia civilizatiilor vikinge, ale lui Odin si ragnarok...si aici vad imagini leite din jocul RUNE...daca nu l-ai jucat, joaca-l si o sa vezi discursul de inceput...este superb, cu miturile grecesti- pe care le gasesti si la mine in \"sunetul vietii\", cu perpetuum mobile, cuvant care imi place atat de mult(si care ti l-am facut si dedicatie de curand) aratand cum aceasta energie creatoare a universului, se invarte, se invarte, se invarte..astfel incat sa mai stim unde ne-am nascut si cine suntem cu adevarat.
Florine ai mult talent in a imbina lucruri grele, imposibile, gasite prin imaginatia ta sau prin alte locuri si de a le da un sens atat de mistic.
Ti-am zis ca stau cu ochii pe tine si te observ. Sper asa cum si tu mie mi-ai sugerat, sa ajungi la un stil propriu, original care sa te defineasca pe masura talentului incontestabil de care dai dovada.

stiu ca iti aperi creatia si iti modifici f greu poemele, voi incepe cu ce-mi place, imagine frumoasa pamantiul apelor peste gropi, aici imi aduc aminte si de celebrii fremeni ai lui Herbert, imi place si plasarea crucilor, interesant ca idee si imagine, sambetele bjajine cred ca te-au inspirat un pic...

cata pierdere din ce blestem, ce lapte sa mai bem, desprindere din neluminarea cailor, aici cred ca se merita insistat pentru o forma mai metaforica, lapte e prea direct si prea suna a alimentara. Textul este bun ca idee, trebuie sa-l mai pui la punct. Succes!

Poezia dumitale ma unge la inima.Imi place stilul fluid si rima.Sentimentul este profund si bine precizat.
Strofa a doua,versul 2 mai merge retusat,repetarea \"inimii\" si verbul \"prefacut-o\" mi se par nepotrivite.
Tu esti maestrul oricum.
Multumesc.

Clipa, perla existentiala nascuta din amorul dintre noapte si marea cea mare. Cineva care stie sa aprecieze un miez de noapte la sanul scumpei noastre mame albastre. Iertati-mi stangacia maestre, dorul de locul natal ma va face sa plang o ploaie de stele,o pulbere de lapis lazuli

Foarte \"grava\" aceasta poezie, venind din gatlejul unui adevarat bariton. Mi l-as imagina pe Paunescu recitand-o. Are si o rima buna chiar daca pe alocuri nu se respecta, are cursivitate, putere. Un pic cam complicata uneori succesiunea cuvintelor.
Imi place si ti-o spun franc.
Vezi ca mai ai mici greseli \"muzici dulce\" , virgula dupa departe, \" ne stiute\".
Succes in continuare

Din păcate datorită exilului impus de regimul comunism și a depărtării față de țară, marele poet român George Filip a fost mai puțin cunoscut și mediatizat în Romania. Îmi revine plăcerea să vă confirm în calitate de poet, admirator și prieten al dânsului că DA, vă adresați persoanei în cauză. Voi încerca să-l readuc pe această cale pe maestrul George Filip în atenția publicului cititor român, postând texte din opera deosebit de vastă a dânsului. Locul dânsului este incontestabil în rândul marilor poeți ai neamului românesc.
Mulțumesc domnule Răzvan Ducan.
Cu apreciere,
Ionuț Caragea

Mai Dane, mai Dorine, mai Ioano, limbaj afectiv, expresivitate nu este acelasi lucru cu jocul de cuvinte, juxtapuneri, plus ca multe, multe expresii sunt banale, vezi gat de lebada, geana neagra. Va chinuiti si pierdeti vremea cu pretiozitati, criptati textele cu o gramada de idei..de ma tot intreb..unde este poezia? Si Ioano, drumul pana la poezia adevarata este lung in draci, acest text cu tot respectul pentru autor-nu am nimic cu el-este BOMBASTIC. Pe bune, astept sa vad si eu texte bune la care sa nu va laudati intre voi pe degeaba.

Ferice de femeia ce iti asculta versul suspinand si inima pictand cu gratie. Un indragostit etern, un om ce apreciaza frumosul, redescoperindu-l in orice gand transpus pe hartie.

Excelent textul lui Anton, ai atins niste puncte foarte sensibile. S-ar putea discuta foarte mult pe acesta problema a nonconformismului poetic. Ceea ce ma atrage cel mai mult este insa comentariul Ioanei Epure care se apropie foarte mult de cum percep si eu modelul acelui scriitor. Este adevarat, pana nu te eliberezi de bariere, de reguli, de un sistem, de orice ce simti ca te poate tine in loc, nu poti scrie din toata fiinta ta oricat te-ai chinui. Noul, schimbarea inseamna evolutie dar atunci cand noul vine ca o traire interioara si nu ca un pretext la ceea ce exista deja, este normal sa stim de unde a plecat poezia, sa apreciem predecesorii dar nu trebuie sa ramanem incadrati in spatiul ingust pe care ei il ofera , indiferent cat ai citi. Se vede din ce in ce mai mult influenta in scris a unor clasici sau a celor din anii 80 sa zicem, intr-adevar, pe moment se vad unele rezultate..dar chiar asta se cauta..rezultate. Cand scrii, nu ai dumnezeu, nu ai reguli, esti stapanul universului si nu te intereseaza daca vei scrie o carte daca vei primi aprecieri, scrii doar pentru sufletul tau. Problema este daca te poti compara cu tine insuti si sa poti evolua examinandu-ti propriile slabiciuni, asta este cel mai dificil. La ultima fraza a Ioanei nu sunt de acord, bineinteles parere personala, cred ca asta depinde de la caz la caz.
Anton, vad acuma si o alta latura a personalitatii tale care-mi place si cred ca este un pas spre intelepciune. Tolerenta si intelegerea oricarui individ sunt etape f importante, trepte in desavarsirea ca om. Eu m-am intrebat si ma intreb inca...oare cine poate sa vada cu adevarat dincolo de cuvintele fiecaruia? Cine se ascunde acolo....multi insa refuza ignorand si clasificand. Cei putini si intelepti tac sau spun cuvinte putine. Parere personala. Felicitari pt text