Noctiluca scintillans

Clipa, perla existentiala nascuta din amorul dintre noapte si marea cea mare. Cineva care stie sa aprecieze un miez de noapte la sanul scumpei noastre mame albastre. Iertati-mi stangacia maestre, dorul de locul natal ma va face sa plang o ploaie de stele,o pulbere de lapis lazuli

Ionuț, mulțumesc de apelativ deși cu siguranță nu îl merit... adevărul este că poezie e orice clipă a nopții la marginea mării în iulie...

îți încetinești bătăile inimii,și-ți înfășori gândurile fluorescente în curgerea gelatinoasă,împânzită de alge, a timpului,până ce prin noapte nu mai străbate nici o lumină .dominic

Virgil, poezia aceasta este atat de frumoasa, incat am senzatia ca, daca as lua-o in maini, ar straluci dinauntru.
pulberi de lapis lazuli cazute o data cu vantul intr-o mare de sange... si apoi clipa care este acum.
drag, de-aici.

Am revenit, sper sa nu te deranjeze daca am sa atasez eu aici o imagine, desi cu greu m-am hotarat, rosu sau albastru? ;-)

Este intr-adevar o poezie superba si ma intreb daca multi dintre cititori au vazut cum arata intr-o noapte de vara bioluminiscenta Noctilucei. \"Matasurile noptii\", \"pulberi de lapis-lazuli\", superbe imagini! Si conforme cu realitatea- ceea ce imi creaza o stare de dor acut de casa, de Constanta.

Infinitul tacut graieste totusi: freamata in matasuri stravezii, imprastie pulberi de lapis lazuli. Si cand te gandesti ca e infinitul unei clipe... Frumos!
Cu admiratie, Eclat.