șters

Stai linistita, se poate intampla oricui. Nu este nevoie sa te condamni. Ia-o pur si simplu ca pe o constatare prieteneasca. Sa ai parte de succese.

a plescai din limba, as scoate - limba, se subintelege

mi-aș fi dorit să fiu medic să pot salva de la moarte
să nu mai moară nimeni din ziua cutare

as scoate - sa pot salva de la moarte, prin continuarea - sa nu mai moara nimeni din ziua cutare - se subintelege

dumnezeu baguie - in limba romana corect este baiguie, de la verbul a baigui

ca un tir intrat pe contrasens izbind niște bieți trecători

ce legatura are contrasensul cu bietii trecatori, pe contrasens circula alte masini

Atentie la final - dependent de oameni / vezi ca te repeti de la un text la altul, sper ca stii ce inseamna - autopastisa

ma refer la textul - despre oameni și alte obsesii - Emilian Pal

Cam atat.

în butoaie ne ardem anii și-njurul lor ne făurim infime țeluri
ne mișcăm în sensul acelor de ceasornic înălțând incantații
ne tragem pungile pe cap din care curg elixire
și-ntre două hâcuri mai sictirim o scânteie de gând
ce pârjolește până în adâncul bocirii un trecut
descifrabil în vome și lacrimi
cu degete mâncate până la os desenăm
în palme cu treptele tocite
drumuri prin scrumul unei vieți fumate până la filtru
fluturăm pumnii în scâncet de \'mnezei
și băltim în flegme cu ținte imprecise
ne ardem unghiile și din mers înnegrim molarii
unei morți ascunse-n dosul obloanelor mucegăite

nu am inlocuit decat vreo doua cuvinte si am corectat pluralul de la elixir.
interesant discurs, acid, deloc \"flegmatic\", din care retin mai ales:

drumul prin scrumul unei vieti fumate pana la filtru, unde filtru poate fi si \"os\"

ce imi place este ca protestul nu se identifica intr-un anume spatiu sau timp

ti-am citit cu mare atentie textele postate si am descoperit un poet autentic, deosebit de talentat.

si ca sa fac si cun comentariu pe text, voi preciza ca imi place in mod deosebit finalul

ca să înțelegi că tristețile uneori
bat ca niște clopote izbite de ger.

in care motivul tristetii, al inchiderii in sine, este foarte bine evidentiat prin imaginea clopotelor izbite de ger

poezia ta are un stil modern, o imbinare intre filosofic, oniric, real, versurile isi pastreaza o anumita fragilitate, delicatete

cuvinte rastignite de prisos prin lume.... excelenta imagine

inceputul textului este unul bun, chiar daca motivul hartii corporale si al ranilor a fost uzitat in poezie

pe harta aceasta,
pui degetul în oricare punct și simți
cum acolo se deschide o rană.

cu mentiunea de a fi scos \"acolo\"
aceasta arata apropierea
acolo arata indepartarea si oricum oricare punct sugereaza deja locatia

pui degetul si simti
cum se deschide o rana

consider sfarsitul fortat
nepoetic

sigur, este foarte greu sa fii femeie si sa amesteci dragostea, filosofia si poezia. dar se merita incercat. \"ninjeste\" este urat. se scrie mult, se scrie lung, se scrie. asta e important. Dar cel mai important este sa scrii numai atunci cand ai inspiratie si ai ceva important de zis. ca si in cazul de fata.

gol e cuvantul perfect
eu as pune o virgula

gol e cuvantul, perfect

Buna ziua Razvan.

un perete l-am vopsit în alb
și am atârnat idealurile
într-un tablou în care eram pictat eu
risipit prin iarbă

un perete l-am vopsit in alb
si am atarnat idealurile
intr-un tablou
in care eram \"risipit\" (o culoare) prin iarba

am scos verbul a picta intrucat se subintelege din versurile precedente - vopsit, tablou. Este doar o sugestie. Imi suna si mai interesant: in care eram o culoare prin iarba

numai bine

In aceasta lume atat de vasta si atat de cosmopolita, unde nu se \"intelege\" om si om si nici macar roman cu roman, unde banii orbesc, datoriile cresc, stresul ucide si dragostea este condamnata la sex, in aceasta lume niste frumosi nebuni mai au timp de poezie...

Felicitari pentru articol si multumesc.

Il felicit pe domnul Florin Caragiu pentru volumul sau debut si ii doresc multe reusite in domeniul literar si in viata. Imi pare bine sa regasesc poezia ca si cale spirituala (sau cel putin acea relatie speciala cu Dumnezeu), in fond de la marele creator vine totul si la el se intoarce totul...

Textul este unul dintre cele mai reusite ale autoarei. Poezia se situeaza acolo, la limita dintre ratarea vietii si idealuri notorii, ca un drum pe marginea prapastiei, ca o portie de fericire pe stomacul gol.
Certitudinea unui sentiment adanceste mesajul poetic, cuvintele, fie ele si banale in aparenta, nu fac decat sa scrie precum fierul rosu pe pielea destinului.

Domnule Manolescu Gorun, vă felicit pentru articol și sunt încântat să aflu că o discuție, fie ea și ușor contradictorie, a dus la o analiză detaliată cu trimiteri spre opera postmodernistă și nu numai.

Ionuț Caragea

Stimată doamnă Valeria Manta Tăicuțu, vă mulțumesc pentru atenția cu care v-ați aplecat ochiul critic asupra volumului meu de debut și vă felicit pentru contribuția pe care o aduceți literaturii române prin articolele dumneavoastră .

Ionuț Caragea

idei deja folosite de alti scriitori sf, a fost si un film, nu mai stiu cum se numeste, martieni sunt printre noi, ceva de genul, in care extraterestrii nu se puteau identifica decat cu anumiti ochelari.
Intrebarea care se pune din start, de ce vor sa colonizeze alte planete din spatiu, care este interesul sa fabrice oameni? Un anacronism ar fi ca popularea multor planete din spatiu necesita o tehnologie super avansata, deci stapanesc viteza warp, dar nu au arme de distrugere in masa?... aleluia... felul personal in care abordezi problema lasa de dorit, limbajul folosit este foarte primitiv, suferi la vocabular, nu te documentezi suficient in privinta chestiilor genetice. Textul pare facut in joaca, menit mai mult sa impresioneze domnisoare in calduri...

ba ai cum, asta au facut-o si o fac poeti precum cartarescu, brumaru, dinescu si altii... sper ca i-ai citit si pricepi ce zic, fara sa-ti insiruiesc nume de poezii aici

iar ei raman in istoria literaturii romane, in timp ce texte ca asta vor fi perimate in 2-3 luni.

stii ca am dreptate, stii cum poti scrie, nu poti trece pragul si automat iti aperi scrisul
insa esti libera sa crezi ce doresti si sa scrii la fel, timpul iti va da cele mai bune raspunsuri...

din punctul meu de vedere, adevarata arta a unui poet este sublimarea. A nu se considera prefacatorie. Asta este secretul poeziei in sine, sublimarea. Exista moduri mult mai poetice de a-ti baga si a-ti scoate, exista moduri mult mai artistice de a-ti manifesta nemultumirea. Cumva, efectul suferintei asupra poetului, are rezultate inverse(chiar daca si el are uneori scapari). Asupra celorlalti, are efectul de a spune lucrurilor pe nume. Astfel, si nu numai in poezie, ci si in muzica, si cinematografie, arta grobiana, vine ca solutie imediata pentru auditoriu. Si da, pentru o clipa, ea va avea efect, dar adevarata arta este cea care ramane si dupa ce trece suferinta draga Gabriela... Voi incerca zilele astea, sa iti vin cu un argument solid. Numai bine.

gasesc bun acest text, care juiseaza de imaginatie si pasiune. Remarc razboiul sinelor de tren si privirea vietii proprii prin gaura cheii. Felicitari.

Tot respectul pentru Pitis, datorita distantei internetul pe mine ma ajuta printre altele sa aflu si chestii tragice, din pacate, chiar daca pe un site de poezie. Problema romaneasca in fond alta este. Nu stim sa-i apreciem pe oameni in viata, in schimb trebuie sa le aratam respectul nostru cand sunt morti. Si ma refer si la Paler, si la haiducu, si la Coposu si la cati multi altii care se sting zi de zi fara sa primeasca o floare. Revenind, de ce nu le scriem acestor oameni poeme cat sunt in viata, de ce nu le trimitem scrisori acasa prin care sa le multumim pentru ceea ce au facut si fac? Cumva, Dragomir are dreptate, poezia devine un pretext. Insa pe pe alta parte nu se poate condamna un act atata cat vine din suflet, fie cu lacune sau fara. Uite ce prognostichez eu. Ca sunt unii care abia asteapta sa moara cate cineva, ca sa aiba subiect de scris. Si ca mai sunt unii care abia asteapta sa comenteze la ceea ce au scris ceilalti despre cei morti. Cred ca unii deja isi pregatesc poemele sau epigramele pt fostii presedinti. Mie mi-a placut de Eminescu, ala mare nationalist care scria nu despre lucruri care erau moarte, ci despre lucruri care vor muri... poate si de aia l-au casapit aia se stiu ei cine...
Acuma, pentru amicul Silisteanu, pe care imi place sa-l dadacesc de fiecare data, de ce nu ai blokat comentariile la acest poem cu dedicatie? Ce, daca te duci la cimitir si vrei sa-i spui cateva cuvinte mortului, trebuie sa le urli sa te auda tot satul de silisteni? Sau trebuie sa existe cineva care este primul si cel mai poet cand vine vorba de dedicatii postmortem?
Bun, sa pronosticam, cine moare urmatorul? Dzeu sa-l ierte si sa-i inchinam un poem. Ca asa suntem noi romanii, saritori din fire...
Pitis, sorry, sufletul tau are nevoie de tihna, nu de rahaturile astea de romanisme. Sorry pt ca si eu am intrat in aceeasi oala cu rahat, dar nu puteam sta indiferent.

ioana, simtaminte avem cu totii, conteaza cum reusim sa le transmitem prin intermediul poeziei, astfel incat sa nu cadem in platitudine. Poezia, dupa cum cred ca stii, are niste elemente specifice prin care se detaseaza de scrierea obisnuita. Nu degeaba ai citit atatia autori de poezie, clasici, simbolisti, optzecisti, si mai recenti, astfel incat sa observi ca poezia are un iz care il recunosti de la mare distanta. Uite, daca vrei sa vezi un autor adevarat care a scris bine despre bucuresti si strazile sale, cladirile, pietele, universitatile, citeste-l pe Mircea Cartarescu.

Ioana Geacar, sper sa nu mai avem inca o discutie stil vs registru... acea poezie este mai aranjata, rafinata. Poate chiar din cauza ca este aranjata de subsemnatul. A nu se confunda prozaicul cu prozodicul. Iar Gabriela, chiar daca nu ii place sa recunoasca, stie f bine ce stiu, ce pot, nu ar fi nici prima si nici ultima persoana pe care am incercat sa o influentez sa se rupa de acest trend contemporan, vulgar. Mai stiu pe cineva din Constanta si mult mai in varsta care incearca acelasi lucru, aviz amatorilor...
Apreciez poezia de valoare si o voi recunoaste, poate sa fie scrisa si de cei mai inversunati contestatari ai subsemnatului. Asadar Gabriela, lasa blow jobul, lasa lucky, si incearca ceva cu adevarat expresiv, venit din suflet, fara incercarea de a apata.

mai, chiar nu se poate poezia in romania fara blow job si fara lucky? Sa nu-mi spui ca ai incercat sa-l plagiezi pe Andrei Ruse, macar tanarul poet are o tarie a lui si un teribilism specific varstei.
O voi contrazice pe Geacar si voi spune ca aceasta poezie este un dezastru. Unde este maturitatea poetica in aceasta poezie Gabriela? Care sunt elementele forte ale acestui poem? Unde este expresivitatea, incantarea, fascinarea, unde sunt figurile de stil?

O roscata si proasta pe deasupra facea blow job in toaleta
este fericita ca un individ i-a lasat un pachet de lucky bla bla.

Nu degeaba zicea Cioran ca avem o cultura mica, cu astfel de texte nu ne vom depasi niciodata conditia de onanisti intelectuali.