șters

scheunatul reprezinta un sunet prelung, ascutit, tu il compari cu rasul gros al unui controlor de tren, care este in totala contradictie:

controlorul rîde gros rîsul său pare scheunatul unui cîine lovit de mașină.

plus multe expresii extrem de fortate:

o pustietate de-ți vine să-ți smulgi ochii din orbite - cum faci asta?

smîntînă sleită - nu am auzit niciodata ca si smantana poate fi sleita, ma intreb chiar cum arata


eram deschis ca un refugiu din piatra craiului unde m-a prins odată viscolul - alt nonsens, sa compari un refugiu in care te adapostesti cu un loc in care te prinde viscolul, asta numesc anacronism


Despre text, evident se poate face o povestire gen Sven Hassel, cu smurd si nazisti. Sau o poveste horror cu necrofagi. Sau o poveste despre consilii locale si trenuri. Asta bineinteles daca il aranjezi, daca elimini expresiile hilare si nonsensurile si daca te hotaresti asupra unui singur cadru pe care sa-l scoti in evidenta.

cam atat

Eu am demonstrat ca greselile acestui text au fost neobservate, greseli nu numai de limba romana cat si de sens. Sunt sigur insa ca a fost doar o scapare.

Hai sa-ti explic detaliat:

Intrucat desfaci o sticla de vin demisec si-i scoti tirbusonul, nicidecum nu poti sa plescai apa, dand cu batul in balta. Raspunsul este hilar.

A baigui este corect in limba romana, poezia ta nu pune accente pe regionalisme, ori faci o poezie cu regionalisme ori respecti limba romana dupa normele dex-ului.

Pe contrasens nu se intra de regula cand esti obosit. Astfel toti oamenii obositi care conduc la volan ar produce mii de accidente pe zi. Pe contrasens se intra cand incalci regulile de circulatie, de exemplu sa mergi pe contrasensul unui drum cu sens unic.
Tirul circuland pe un sens pentru masini (tirul este o masina si nu un om), in momentul in care intra pe contrasens va lovi alte masini, pentru ca este un sens pentru masini si nu pentru oameni. Oamenii stau frumos la trecerea de pietoni si asteapta sa se faca verde. Bineinteles, se poate spune si ca treceau niste oameni avand niste masini la volan, pastrand tonul hilar.

Cat despre autopastisa - te citez \"Poate că sunt dependent de oameni și nu vreau să recunosc.\" in care \"sunt dependent de oameni\" este o sintagma identica folosita in ambele texte.

Cam atat.

Noemi Kronstadt, nu este un domeniu de lupta, este o provocare literara.
Cred ca mai importante sunt confirmarile...

Noemi Kronstadt face valuri de obicei prin comentarii dar nu scrie mai nimic. Aici apare intr-o varianta short minulesciana, nu sunt ce par a fi, ghici ce sunt si ce ascund.

Domnule Ioan Jorz, un mare poet nu isi explica niciodata poemele cititorilor. Asta pentru ca exista cititori deosebit de inteligenti care pot deduce singuri, daca este cazul, ludicul si accentele grave care pun in scena finalul. Cat despre titlu, credeti ca intereseaza pe cineva ca ati fost la o tabara de literatura? Spuneti-mi si mie, cand o sa publicati poezia in volum, o sa puneti si un comentariu de jumatate de pagina sub poezie in care o povestiti ce vrea sa insemne de fapt aeasta poezie, cu tot cu titlu?

Stai linistita, se poate intampla oricui. Nu este nevoie sa te condamni. Ia-o pur si simplu ca pe o constatare prieteneasca. Sa ai parte de succese.

a plescai din limba, as scoate - limba, se subintelege

mi-aș fi dorit să fiu medic să pot salva de la moarte
să nu mai moară nimeni din ziua cutare

as scoate - sa pot salva de la moarte, prin continuarea - sa nu mai moara nimeni din ziua cutare - se subintelege

dumnezeu baguie - in limba romana corect este baiguie, de la verbul a baigui

ca un tir intrat pe contrasens izbind niște bieți trecători

ce legatura are contrasensul cu bietii trecatori, pe contrasens circula alte masini

Atentie la final - dependent de oameni / vezi ca te repeti de la un text la altul, sper ca stii ce inseamna - autopastisa

ma refer la textul - despre oameni și alte obsesii - Emilian Pal

Cam atat.

în butoaie ne ardem anii și-njurul lor ne făurim infime țeluri
ne mișcăm în sensul acelor de ceasornic înălțând incantații
ne tragem pungile pe cap din care curg elixire
și-ntre două hâcuri mai sictirim o scânteie de gând
ce pârjolește până în adâncul bocirii un trecut
descifrabil în vome și lacrimi
cu degete mâncate până la os desenăm
în palme cu treptele tocite
drumuri prin scrumul unei vieți fumate până la filtru
fluturăm pumnii în scâncet de \'mnezei
și băltim în flegme cu ținte imprecise
ne ardem unghiile și din mers înnegrim molarii
unei morți ascunse-n dosul obloanelor mucegăite

nu am inlocuit decat vreo doua cuvinte si am corectat pluralul de la elixir.
interesant discurs, acid, deloc \"flegmatic\", din care retin mai ales:

drumul prin scrumul unei vieti fumate pana la filtru, unde filtru poate fi si \"os\"

ce imi place este ca protestul nu se identifica intr-un anume spatiu sau timp

ti-am citit cu mare atentie textele postate si am descoperit un poet autentic, deosebit de talentat.

si ca sa fac si cun comentariu pe text, voi preciza ca imi place in mod deosebit finalul

ca să înțelegi că tristețile uneori
bat ca niște clopote izbite de ger.

in care motivul tristetii, al inchiderii in sine, este foarte bine evidentiat prin imaginea clopotelor izbite de ger

poezia ta are un stil modern, o imbinare intre filosofic, oniric, real, versurile isi pastreaza o anumita fragilitate, delicatete

cuvinte rastignite de prisos prin lume.... excelenta imagine

inceputul textului este unul bun, chiar daca motivul hartii corporale si al ranilor a fost uzitat in poezie

pe harta aceasta,
pui degetul în oricare punct și simți
cum acolo se deschide o rană.

cu mentiunea de a fi scos \"acolo\"
aceasta arata apropierea
acolo arata indepartarea si oricum oricare punct sugereaza deja locatia

pui degetul si simti
cum se deschide o rana

consider sfarsitul fortat
nepoetic

sigur, este foarte greu sa fii femeie si sa amesteci dragostea, filosofia si poezia. dar se merita incercat. \"ninjeste\" este urat. se scrie mult, se scrie lung, se scrie. asta e important. Dar cel mai important este sa scrii numai atunci cand ai inspiratie si ai ceva important de zis. ca si in cazul de fata.

gol e cuvantul perfect
eu as pune o virgula

gol e cuvantul, perfect

Buna ziua Razvan.

un perete l-am vopsit în alb
și am atârnat idealurile
într-un tablou în care eram pictat eu
risipit prin iarbă

un perete l-am vopsit in alb
si am atarnat idealurile
intr-un tablou
in care eram \"risipit\" (o culoare) prin iarba

am scos verbul a picta intrucat se subintelege din versurile precedente - vopsit, tablou. Este doar o sugestie. Imi suna si mai interesant: in care eram o culoare prin iarba

numai bine

In aceasta lume atat de vasta si atat de cosmopolita, unde nu se \"intelege\" om si om si nici macar roman cu roman, unde banii orbesc, datoriile cresc, stresul ucide si dragostea este condamnata la sex, in aceasta lume niste frumosi nebuni mai au timp de poezie...

Felicitari pentru articol si multumesc.

Il felicit pe domnul Florin Caragiu pentru volumul sau debut si ii doresc multe reusite in domeniul literar si in viata. Imi pare bine sa regasesc poezia ca si cale spirituala (sau cel putin acea relatie speciala cu Dumnezeu), in fond de la marele creator vine totul si la el se intoarce totul...

Textul este unul dintre cele mai reusite ale autoarei. Poezia se situeaza acolo, la limita dintre ratarea vietii si idealuri notorii, ca un drum pe marginea prapastiei, ca o portie de fericire pe stomacul gol.
Certitudinea unui sentiment adanceste mesajul poetic, cuvintele, fie ele si banale in aparenta, nu fac decat sa scrie precum fierul rosu pe pielea destinului.

Domnule Manolescu Gorun, vă felicit pentru articol și sunt încântat să aflu că o discuție, fie ea și ușor contradictorie, a dus la o analiză detaliată cu trimiteri spre opera postmodernistă și nu numai.

Ionuț Caragea

Stimată doamnă Valeria Manta Tăicuțu, vă mulțumesc pentru atenția cu care v-ați aplecat ochiul critic asupra volumului meu de debut și vă felicit pentru contribuția pe care o aduceți literaturii române prin articolele dumneavoastră .

Ionuț Caragea

idei deja folosite de alti scriitori sf, a fost si un film, nu mai stiu cum se numeste, martieni sunt printre noi, ceva de genul, in care extraterestrii nu se puteau identifica decat cu anumiti ochelari.
Intrebarea care se pune din start, de ce vor sa colonizeze alte planete din spatiu, care este interesul sa fabrice oameni? Un anacronism ar fi ca popularea multor planete din spatiu necesita o tehnologie super avansata, deci stapanesc viteza warp, dar nu au arme de distrugere in masa?... aleluia... felul personal in care abordezi problema lasa de dorit, limbajul folosit este foarte primitiv, suferi la vocabular, nu te documentezi suficient in privinta chestiilor genetice. Textul pare facut in joaca, menit mai mult sa impresioneze domnisoare in calduri...

ba ai cum, asta au facut-o si o fac poeti precum cartarescu, brumaru, dinescu si altii... sper ca i-ai citit si pricepi ce zic, fara sa-ti insiruiesc nume de poezii aici

iar ei raman in istoria literaturii romane, in timp ce texte ca asta vor fi perimate in 2-3 luni.

stii ca am dreptate, stii cum poti scrie, nu poti trece pragul si automat iti aperi scrisul
insa esti libera sa crezi ce doresti si sa scrii la fel, timpul iti va da cele mai bune raspunsuri...

din punctul meu de vedere, adevarata arta a unui poet este sublimarea. A nu se considera prefacatorie. Asta este secretul poeziei in sine, sublimarea. Exista moduri mult mai poetice de a-ti baga si a-ti scoate, exista moduri mult mai artistice de a-ti manifesta nemultumirea. Cumva, efectul suferintei asupra poetului, are rezultate inverse(chiar daca si el are uneori scapari). Asupra celorlalti, are efectul de a spune lucrurilor pe nume. Astfel, si nu numai in poezie, ci si in muzica, si cinematografie, arta grobiana, vine ca solutie imediata pentru auditoriu. Si da, pentru o clipa, ea va avea efect, dar adevarata arta este cea care ramane si dupa ce trece suferinta draga Gabriela... Voi incerca zilele astea, sa iti vin cu un argument solid. Numai bine.