Poezie
prin lumea acestui târziu
1 min lectură·
Mediu
nu poți să iubești numai seara nu poți să iubești doar la prânz nu poți să iubești doar în stația de autobuz nu poți să iubești numai unul e de ajuns doar răspunsul pe care îl arată soarele când paserea doarme
ori tot ori nimic
iubirea e numele tău
merg spre apele mari trec zilei norul de ieri numai așa se face noapte în cântecul meu de la drum
nu-mi fac rânduieli nici plan măcar nici idei de aceasta vă ocupați dumneavoastră doar aveți știu un caiet în care notați atent cumpăna mea
oamenii se roagă neîncetând bisericii de la colț
uneori Domnul e plăcuța cu numele străzii pe care o tot căutăm uitând că drumul până la dânsul e înainte de a ieși din casă de a închide ușa în urmă e înainte de noi
nu poți să iubești separat tăiat împărțit nu poți striga la copil uiți că maica ta a născut nu pe tine ci speranța
sună un clopoțel prin lumea acestui târziu
merge Domnul pe ape
mi-e bine
0104.701
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
florian stoian -silișteanu. “prin lumea acestui târziu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-stoian-silisteanu/poezie/1801298/prin-lumea-acestui-tarziuComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRLa tine iubirea aplică sentința “ori tot, ori nimic”, dăruirea este totală indiferent de orele indicate de ceas.
Nu poți să-ți împarți iubirea la mici evenimente care au legătura cu ea.
“Prin lumea acestui târziu” trecem cu iubirea ca un “clopoțel” ce ne amintește că nu suntem singuri, căci prin iubire din unul devenim doi.
Nu poți să-ți împarți iubirea la mici evenimente care au legătura cu ea.
“Prin lumea acestui târziu” trecem cu iubirea ca un “clopoțel” ce ne amintește că nu suntem singuri, căci prin iubire din unul devenim doi.
0
F-am inima plină.emoția acestei bătăi de secundă întru aproape iertare și înaltă dorință nu are margini.sunt fericit când văd și aud cum binele se arată.uneori greșesc apoi cum fiecare plată are răsplată suspin în viețuirea mea încercând.vă mulțumesc frumos
0
SPdeschiderile tale semantice duc spre neantizare, cu siguranță nu se poate iubi fără Dumnezeu.
0
ALsau revelatia minunii.
\"oamenii se roagă neîncetând bisericii de la colț
uneori Domnul e plăcuța cu numele străzii pe care o tot căutăm uitând că drumul până la dânsul e înainte de a ieși din casă de a închide ușa în urmă e înainte de noi\"
musteste de sensuri poemul asta silistean, ca un vartel ce aduna totul in ideea finala.
citit, placut.
se aude un clopotel.
\"oamenii se roagă neîncetând bisericii de la colț
uneori Domnul e plăcuța cu numele străzii pe care o tot căutăm uitând că drumul până la dânsul e înainte de a ieși din casă de a închide ușa în urmă e înainte de noi\"
musteste de sensuri poemul asta silistean, ca un vartel ce aduna totul in ideea finala.
citit, placut.
se aude un clopotel.
0
ALvartej.*:(
scuze
scuze
0
Șcred ca orice poet realizeaza, la un anumit moment al maturizarii artistice, ca limbajul poetic venit din suflet, fara pretiozitati, fara metafore alambicate, este mai aproape de ceea ce simte, de ceea ce vrea sa spuna, sa transmita.
in fond, poezie fara sinceritate nu exista, nu-i asa domnule Florian Silisteanu?
in fond, poezie fara sinceritate nu exista, nu-i asa domnule Florian Silisteanu?
0
F-faptul că dumneavoastră găsiți în demersul meu lucruri bune mă onorează
0
EȘmai scrisesi un comm care nu mai e. ziceam ca e frumos inceputul si sfirsitul, dar mai ales inceputul si scrisul in caiet. multa inspiratie va doresc, pot silistene. sa va traiasca paserile!
ec
ec
0
F-adecă bag samă de scris com dumneavoastră nu io...ziceam mulțumesc puștoaico pentru aprecieri doar nu crezi că nu mă bucură întâmplarea aceasta din care uneori poemul adună la sfat voci din lumea aceasta a mea a ta a lui a ei a lor anoastră a Lui...cât despre păsări nu doresc să spun mai nimic...doar din când în când apuc drumul numelui din care se ridică deasupra aripa sinelui.mulțumesc
0
\"sună un clopoțel prin lumea acestui târziu\"
rand pe rand toti vom afla ca singura noastra salvare e iubirea...permanent (chiar si atunci cand ne negam iubirile) existentele noastre (inconstient) se raporteaza la iubire (mai ales prin manifestarea nevoii de Ea)...dar oare de ce au oamenii nevoie de iubire...pentru ca si-o amintesc...pentru ca Domnul ne-a trimis aici sa *reinventam* Iubirea si apoi sa ne intoarcem din/in Ea...
asa au ajuns la mine cuvintele acestui poem...scris pe hartie...
\"sună un clopoțel prin lumea acestui târziu\"
ioana aude