hotel \"șapte brazi\"

pentru ca te opreste si nu te lasa sa pleci asa usor.
si cand te gandesti ca era cat pe ce sa ma las furata de muzicalitate si de imagini! :)
pai e frumos, domnule Jorz, sa ascundeti atat de bine jocul de-a numerele?

ma duc sa-mi iau abacul. :)

Adriana Lisandru, o apreciere venită de la un poet pe care îl prețuiesc, la rându-mi, este de două ori mai valoroasă. Mulțumesc! Cât despre numerologie, ea este, oarecum, întâmplătoare, ținând - mai degrabă, de constituirea cadrului, prin urmare nu e nevoie de abac, dacă nu e dintr-acelea, care adună metaforele... Cu prețuire,

nuanta aceea ludica cu care rascolesti moartea incolo si incoace adanceste poemul, la fel cum ritmul cadentat si versurile aparent facile provoaca in cititor o stare contradictorie, pe de o parte spaima ancestrala in fata mortii cu care nu prea stai sa negociezi, pe de alta parte vene umflate de viata, atata viata incat te simti puternic si te izbesti in piept cu oricine/orice.
\"camera cu numărul doi
este trupul suflecat de pe noi
(fiind din ce în ce mai aproape
această surpare în ape)\"
cred ca intr-un fel poemul tau m-a gasit pentru ca adesea in scrierile mele am jucat in spatele a mai multor masti, iar acea senzatie de duplicitate, de ceva pe care aparent il prinzi insa iti scapa, persista in poemul tau.
nu stiu, chiar trebuie sa revin sa il recitesc.

cu prietenie,
andrei t

nu prea sunt atent la titluri. dupa ce am comentat am vazut titlul tau si plasarea spatiala/ conflictuala a poemului.
dar sper sa nu te superi sa-l tin pentru mine tot asa, levitand, atemporal, infiorator, fara nici o trimitere concreta inspre lume.

andrei t

Andrei, la obiect comentariul tău. Ai observat ludicul și accentele grave ale acestuia, atât cât să pună în scenă finalul. Titlul este conjunctural și are semnificație doar pentru câteva persoane, prezente la tabăra de literatură. La Oravița, la cabana \"Șapte brazi\", chiar am dormit în camera numărul șapte, de unde, mai târziu, a început scrierea acestui poem. Mă bucură că ți-a plăcut și ai simțit nevoia să-l recitești și să revii. Cu prietenie și prețuire,

Domnule Ioan Jorz, un mare poet nu isi explica niciodata poemele cititorilor. Asta pentru ca exista cititori deosebit de inteligenti care pot deduce singuri, daca este cazul, ludicul si accentele grave care pun in scena finalul. Cat despre titlu, credeti ca intereseaza pe cineva ca ati fost la o tabara de literatura? Spuneti-mi si mie, cand o sa publicati poezia in volum, o sa puneti si un comentariu de jumatate de pagina sub poezie in care o povestiti ce vrea sa insemne de fapt aeasta poezie, cu tot cu titlu?

Domnule Ionuț Caragea, mă bucură că ați citit poemul și ați lăsat un semn. Nu se pune problema explicațiilor, nici în eventualitatea publicării poeziei într-un volum, nici altcândva. Poemul, publicat, de altfel, în revista \"Orient latin\", se susține și singur, fără note de subsol. Nu credeți? Oricum, nu am dat explicații, doar am confirmat unui cititor/comentator că a intuit bine unele sensuri. Până la urmă, eu cred că ne putem detașa de propriile texte, privindu-le din exterior ca oricare dintre cititori. Cât despre titlu, consider că este o chestiune nesemnificativă, ține de identificarea textului, nimic mai mult.