colar gabriela

Indiferenta , Ma plimb haotic Printre ruine de iubiri. Incerc sa nu calc Urma sarutului tau Rasfirat printre soapte, Si caut un punct de sprijin Printre franturi De secunde.

Îmi opream în suflet gândurile argintii, Ascunzând prin colțuri Stralucirea fulgilor de nea Ce izvorau Dintr-un cerc albastru, Pipăindu-le conturul ireal Puneam geană pe geană Pătrunzând

În prelungirea degetelor mele Căutam Starea aceea de bine În care mă îmbrăcau diminețile Când Încă respiram împreună sărutul. Fără de tine eram Doar o jumatate de privire de

M-am asezat la marginea sufletului tau Si-am spus: Am sa caut un sambure de adevar In labirintul minciunilor tale. Cand am sa-l gasesc Am sa -l ascund intr-o scoica, La umbra padurilor de

uneori te intruchipai in ploaie daruindu-mi mirosul tau proaspat, spalandu-mi pacatele cu dulci mangaieri vesperale. te simteam atunci atat de adanc, eram pamantul si tu tu,setea mea de

plouă atât de ne’nțeles în astă seară și stropii lunecă prin gândurile mele însetați. s-a-mbolnăvit amurgul de culoare-îți șoptesc, de prea mult roșu s-a îmbolnăvit pe fond tacit de noapte

Veniți și luați, aceasta e singurătatea mea. stau înăuntrul ei și împrejur înfășurat în gânduri ca-ntr-o piramidă. mi-e timpul strâmt și liniștea copac cu rădăcini în altă zare. nici fructe

Poți să crezi că esti o piatră, Voi fi floarea de colț A sufletului tau . Poți să cauți în întuneric tainele, Voi fi raza de lumină Din ochii tai orbi . Poți să-mi spui că nu exiști, Te voi

apoi am început să mă nasc încetul cu încetul între mâinile tale nici nu mai știu ce gandeai în anotimpul acela când dimineața-alerga între sânii mei goi mirosind a piatră și–a alb buzele

Te steptam cu-atata nerabdare, Incat o clipa am crezut ca vii, La fel ca mine insa,cate oare Iubire-au pus pe-altarul inimii? Si cate oare sunt la fel ca mine, Care tanjesc dupa al tau

nu-mi dezlipi de pe buze sărutul tău surd germinănd o explozie de gesturi asteaptă să tacă umărul meu dezgolit de aripi preț de-o ultimă bătălie până când orb de-o secundă să zbor în

bulgări de aur în verdele pădurii cântă canarii

Lascivă, Aș sta atârnată de gâtul tău. Ca un șarpe aș sta Încolăcindu-mă. Atât Cât să te îndemn La nebunie, Când nu vei ști ce să faci, Cu mărul Discordiei.

eram unul și-același precum privirea locuiește ochiul geometric ne atingeam până ni se toceau cuvintele și buzele și trupurile mai apoi restul de suflet se schimba în linie ca și cum eu aș

m-am împiedicat de viață Doamne ca de un morman de pietre tu să nu-i crezi ridică-mă la gură ca pe-o cuminecătură apoi poți să închizi ochii să se facă noapte

respir rar de teamă să nu zboare liniștea respir ca și când aș visa gura ta într-un moment de rătăcire pe trupul meu pe singurul meu trup la sud de inimă acolo unde stă ascunsă viața

îți tatuam anotimpuri în palmă atunci când m-apuca de gleznă dorul de tine cu o felie de cer spălam gândul de pe aripile fluturilor oranj jucându-ne de-a ascunsa printre idei te iubeam ca pe-o

Þintesc spre cer cu grație și disperare. Zarea e-n sânge ca o garoafă, Ca inima mea peste care pășesc în șir indian anii.

în lipsa ta se lasă seara până la pământ amurgul își așează glasul pe culori în calendare se întristează clipele și se răcesc și mor în zilele de marți nici un copac nu crește peste

Cand te-am zarit ultima data Iti plimbai blazat sentimentele Prin labirinturile vietii. Afisai cu nonsalanta Un romantism desuet Pe fond de coapta tinerete, Ascultam cum taci Si visele-ti

La inceput a fost pamantul.Rotund ,inconjurat de univers, aruncat acolo ca un ultim lucru nefolositor,acest pamant, al nostru.. Stiam ca te afli undeva. Presimteam ca existi si daca nu te-ai fi

mă dezbrac de tine într-un fel ciudat ziua întoarce obrazul pe parte cealaltă prin oraș lumea se învârte în cercuri vorbește de-a lungul toamnei apoi exersează o moarte până la os se face

tu răscolindu-mă \'n adâncuri prin pânza pleoapelor ascuns în fiece secundă, în mărul amăgirii