Poezie
echilibru precar
1 min lectură·
Mediu
nu pot să stau în echilibru
de fiecare dată când ajung
la capătul de nord al zilei
mi se face foarte somn
prinde-mi tu sufletul nevinovat
și lasă-mă să dorm
cu ochii sprijiniți de cer de aer de singurătate
aud cum timpul se împiedică de mine
murdărindu-mă cu ani
nu pot să stau în echilibru
când iernile se scutură de prea mult alb
însângerat
gâtul meu lung și sublim
stă să cadă
023660
0
VT