Cojocaru Ramona

fiecare pas făcut plânge în șoșoni de dorul bucuriei primului. * e sigur drumul pe care am pornit spuneam acum mult timp. a fost uneori mai greu multi au rămas blocați în

dintr-una din camerele mele iese azi un om nou. își deschide brațele spre afară nerăbdător să primească orice ar veni. e același care în urmă cu trei tristeți intra într-una din camerele

într-o zi și-au luat rădăcinile pe spinare și au pornit spre mine lăsând pădurea blestemând în urma lor. Mi se adunau copacii în jur ca la o mare cădere și eu mă adunam în jurul lor în

războiul se terminase așa că nimeni nu mai avea ce căuta pe front. ciuntite, armatele se întorceau obosite, după secole de război. lângă o casă spartă, o bicicletă, singura care nu

iubirea mea e tristă uneori și plânge că îmi pierd prea mult viața printre lucruri care oricum se scurg. Iubirea mea se stinge uneori degeaba, moare în bătrâna ei tristețe cu lumânări și

când e bătut până la sânge scuipă ceva grozav de instabil și care se scurge până se face grăunte. noi îl colectăm și îl vindem la galben. nu e bătut decât de două ori pe an ca india de

mi-ar fi plăcut să fii ascet cu ochi încercănați de rugăciune cu plete nespălate, de cărbune, căzând rebele pe umeri și pe piept. doar sacul negru haină să îți fie să scrii poemele din

Noaptea nu e bine să îți fie sete. Mai bine mergi la baie și bei apă N-am mai băut polar de vreo trei zile un chin de lipsă de alcool mă-ncearcă. Văd că toți pereții curg și patul cu fier

prea plinul țipă printre golurile mele. observ cum se scurge prin mine ploaia pe care voiam să o primesc, viața pe care o visam din obișnuință. prea plinul se plimbă printre golurile

obișnuiam să ne jucăm destul de des: de-a îndrăgostiții, de-a mama și de-a tata, de-a soții în prag de divorț. nici unul nu ceda iar la sfârșit te prefăceai întotdeauna că a fost ceva

Jazzul este o muzică umană, în care trupul și sufletul reprezintă un întreg. El poate fi simțit de oricine,dar nu oricine îl poate cânta. Jazzul cere implicare totală. Un interpret care nu se

Mă plimb printre sertarele uitate deschise până la limita poeziei contemporane. Nu vreau să intru-n ele, fac numai o plimbare, fidel sunt uitării comune în care mă scald cu colegii de

la un moment dat credeam că ești un sfânt și pe ascuns mă mai rugam la tine. apoi am spus că ești poate Hristos și pe ascuns îți tot juram ucenicie. apoi am spus că ești însuși

Mă uitam și eu ca tot omul pe cerul care părea să fie nici mai mult nici mai puțin decât gazda unei viitoare minuni. O lebădă neagră, ieșită din adâncurile lacului ascuns privirilor mele.

icoana de mine sfântă sărutată se lasă de ochii tăi, de trupul tău de stâncă. rugându-te la mine aștepți să plâng cu mir. eu nu vreau mir, vreau lacrimă de om. că mir am plâns de când mă

Ideea era să rămânem împreună, ca lumea să ni se închine și să se sperie că am crescut mari. Și după ce s-ar fi întâmplat asta, fiecare să își vadă de drum și să râdem că avem nervii mai

voiau să-și facă o lume a lor, ca toți îndrăgostiții. în prima zi ea a născut un ghem de lână pe care el l-a populat a doua zi cu molii. a treia zi aveau ouă și un viitor

Cea de-a XV-a ediție a Festivalului de Jazz de la Gărâna a fost unul din evenimentele mult așteptate de iubitorii jazzului. Ca și în ceilalți ani, ghidul muzical al festivalului a fost Florian

Pentru că încercarea de a-mi trece numele în istorie pare să eșueze iar șansele ca eu să devin cineva sunt tot mai mici de la zi la zi am hotărât să mă urc pe o grămadă de pietre numai înalt să

Ideea este să îi fac pe toți să scrie despre tine cât mai vulgar și cât mai urât, dar sub forma de glumă ca tu să nu te poti supăra pe ei. Un curent literar presupune ceva principii

tânjesc după o farfurie cu clătite și râd la gândul că nu am făină. cu ochii-nchiși, îmi amintesc de-o vreme când mama făcea gogoși cu gem. eram bolnav în pat iar mama mea nu mă iubea chiar