Claudiu Tosa

ehei vlad, ai incheiat foarte misto. cred ca la prima strofa s-ar mai putea face ceva modificari. eu, dupa cum ma stii, nu prea agreez in texte 'volum', 'poem', 'scriu', etc. restul e foarte reusit. in special finalul care e imposibil sa nu te faca sa vizualizezi imaginea cu pumnul.

http://frf.cncsis.ro/documente/210A140.doc

Fig. 2. (a) Structura p-i-n cu puncte cuantice – cand electronii tuneleaza prin regiunea intrinseca, produc un camp electromagnetic coerent care se reflecta pe o zona bogata in electroni

si cand ma gandesc ce mult te-ai chinuit sa scrii comentariul ala pe caldura asta

incearca sa pui: \"copiii\", \"nepotii\". ia vezi ca mie-mi place mai mult efectul care iese.
:)

paradox ( de 3 ori ), nul, existential, fatalitate, failibil, etc.

astea ar sta mai bine intr-un eseu sau daca vrei neaparat sa le folosesti intr-o poezie ar fi ok, cu conditia sa nu mizezi atat de mult pe ele.

finalul mi se pare bine ales si daca scopul este incordarea colturilor gurii, adica zambetul, ai reusit :)

poezia in mare parte e reusita, nu am inteles de ce gazele.as incerca altceva, suna prea aiurea \"gazele\".nu se potriveste cu restul textului dupa parerea mea.finalul e iar prea evident, m-as fi asteptat la altceva decat sa regasesc ceva din subtitlu care nu zice prea multe.

Eu am trecut de \"linux\" :)
Dar mai stau prin el.

Bine ai venit!

Un text curajos care ar mai putea fi lucrat pe ici pe colo pentru ca am ciudata senzatie de neterminat.
Poate ca-n locul acelor puncte ar mai trebui sa mai scrii ceva.Eu iti mai astept si alte texte oricum, spor la inspiratie si numai bine!

cu prietenie,

clau;)

varianta postata de mine initial reprezinta viziunea mea asupra formei ideale a acestui text. textul mi-a placut pentru simplitatea sa si sublimul nepretentios si nehiperdulceac al unor comparatii si imagini cuminti dar exacte, care pentru mine chiar transmit o stare completa, palpabila si credibila. altfel spus, acest poem pare o micuta confesiune a autorului, care ma bucur foarte mult ca nu a cazut in tentatia derizoriului devenind fie prea abstract, fie prea confesiv sau autocompatimitor in stilul in care o face de exemplu emilian valeriu pal, care scrie mereu de zici a i-a luat casa banca sau a ramas somer si nu mai are cu ce sa se intretina si sta astfel pe capul parntilor. am scos cele 4 versuri pentru ca mi s-a parut ca ingreuneaza citirea si rup ritmul poemului. ele sunt reusite dar in opinia mea usor nepotrivite aici, lucru insa care nu ma impiedica sa dau stea (nu o sa ignor un text pentru 4 versuri). intr-un cuvant, lecturarea acestui text mi-a transmis un anume tip de stare care ma face sa vreau sa spun/arat si altora ca aces poem simplu, modest (in sensul ca autorul nu s-a fortat sa deriveze la foc automat imagini si metafore, ci a scris foarte natural) merita citit.

din tot ce-ai postat textul asta mi s-a parut mai consistent
in special ultimul amanunt. mizezi mult pe finaluri, poate risti sa devii putin previzibil, dar asta banuiesc ca o sa se observe mai bine pe parcurs.

welcome around

mie de exemplu nu-mi plac crimele si violurile.
daca tot zici ca ar trebui sa ignoram lucrurile care nu ne plac si sa nu ne spunem o parere sau sa luam o anumita atitudine, ce m-ai sfatui sa fac, sa le ignor si pe alea ?

in textul 2, pamantul e un fel de ursulet de plus, e o imagine super frumoasa. iar \"el\", e ca unul din acele vise pe care copii fiind, le avem cand strangem seara in pat vreo broscuta sau vreun ursuletz de plus in brate, inainte sa adormim.
\"el\" e fix starea/sentimentul pe care ti-o da ideea de-a sta cu plusul ala in brate, si mi se pare logic sa nu-l simti nici o secunda departe. e un fel de daca n-ar fi nu s-ar povesti.

ce ma deranjeaza e ca unii se lasa indusi in eroare de chestii ca ragait, creier supt s.a.m.d mie de ex. mi-a placut mult cum ai reusit sa te folosesti de celebra cartoon network image, cu paiul in creier, intr-un context poetic.

si textul cu ceapa e frumos pare doar un pic previzibil.

vai vai ce ai facut domle aici ?
ca de la o vreme, din text in text reusesti sa surpinzi si mai bine si ai imagini din ce-n ce mai bune.
chiar balastul si expresiile care uneori nu-si au locul in texte au inceput sa dispara usor usor.

\"tu/renegi sinele atmosferic/altoind jumatatea mea de oglindă\"

Chestia asta cred ca am vrut s-o zic de N ori si nu am stiut cum.

p.s: stii ca mereu cand vad \"miha max\" imi aduc aminte de filmul ala \"mad max\" :-)

Am citit aproape tot ce ai postat, si cred ca trebuie sa te incurajeze cineva.Ma bucur ca esti comentat si-n acelasi timp ma surprinde usurinta cu care iti abordezi temele si lirismul bine conturat prin abstractia fata de cotidian si estetica.

Imi permit sa fac si o analiza asupra textului pentru ca ai niste imagini remarcabile.

Inceputul si finalul sunt in forta, domina ferventa si cred ca ar putea fi o antiteza intre inceput/final.
Albastrul in general face aluzie la apa sau la cer, dar in context eu il vad mai degraba \"cer\", copacul din final la pamant, la terestru.De fapt intregul poem e o calatorie care incepe de la planul \"cerului\" si din ce-n ce mai mult coboara pana la spatiul terestru.

\"mâna mea, creangă frântă,
din copac mâna ta a căzut,
tu respiri apă sfântă de ploaie
eu respir când mă-nec un sărut\"

Surprinzatoare strofa, de fapt acesta este inceputul unui crescendo care e oprit de ultima strofa.
\"eu respir când mă-nec un sărut\" - e vorba de dragostea care ia locul aerului; are loc o demitizare a mortii prin respirarea sarutului.

Probabil sfarsitul se leaga de timp.Acoperisurile putrede ar putea fi anii, nostalgia trecutului, surpate de ploile trecerii.
Copacul poate fi comparat cu pomul vietii ( cel din Biblie ).
\"ai să cazi putrezind și tu din copac/și chiar copacul o să se surpe peste noi …\" - iar aici cred ca ideea este destul de transparenta.Se traieste prin viata ( intrarea in copac ) si se moare prin viata ( iesirea din copac ).

Acum sa iti spun ce ar mai putea fi lucrat sau cel putin ce cred eu ca schioapata dupa umila mea parere.

La strofa a doua versul patru.Mi se pare putin prea lung, lungeste ritmul; la rima eu zic ca nu are nimic, nu pare deloc fortata.Si ti-as recomanda sa incerci pe cat posibil evitarea aglomerarii compozitiilor \"sa se\" si \"o sa\".

Oricum eu zic ca de la text la text se vede cate un scurt progres - parerea mea.

Iti mai astept si alte texte.Mult succes si spor la inspiratie!

clau:)

eu zic ca-s mai degraba personale decat poezie. cel putin eu nu prea am gasit nimic poetic aici, mai mult pueril si lamentabil un pic

acest text isi merita locul in atelier dupa parerea mea.
cum naiba sa zici muza a neasemuitului muz, mi se pare amuzant de-a dreptul. \"sufletului nevindecat muz\". mie mi se par niste expresii penibile.
rima si ea sufera, pentru ca e mai mult ca sa rimeze si mai putin ca sa aiba o logica. sau daca e o logica, e una de clasa a sasea.
cert e ca textul asta nu stiu cu ce ar putea ajuta pe cineva daca-l citeste.

de zici ca*
acest*

cristina, sa stii ca eu sunt un om foarte sincer. de multe ori, deranjant de sincer pentru unii. in general, cand vine vorba de versuri combinate cu texte, postate mai multe odata, simt nevoia (e instinctuala treaba cred) sa caut ceea ce e mai reusit si sa evidentiez. asa sunt eu. te asigur ca nu e un 'obicei' mecanic.

ma scot din sarite textele cu linkuri catre youtube. cand vad in subsol un link catre youtube efectiv uit tot ce-am citit. foloseste macar html tagurile si highlightuieste cate un cuvant (eu de ex. asa as face, dar eu sunt eu).

o consideratie, ca sa nu intru la offtopic, textele tale de la inceput sunt destul de diferite fata de ceea ce postezi acum sau fata de ultimele postari. pare ca te cam complici un pic si esti cam descriptiva, mult prea descriptiva uneori. in celelalte esti mai degajata. ai momente cand esti concisa insa ai altele in care devii de-a dreptul logoreica.

ma uitam ca ti-ai cam schimbat stilul. ce s-o fi intamplat cu tine, tare-s curios. bine mai sunt ceva urme, e vorba de cuvintele de care vorbeste ioan peia. ai cam abordat o tema un pic cam precisa mi se pare.