Claudiu Tosa

e chestie cronica. Spre exemplu, cand a vazut ca nu o scoate la capat intr-o polemica cu mine s-a apucat sa-l sune pe Radu si sa ii scrie pe WhatsApp cum ca ma dau drept editor pe site, o minciuna mai mare decat Casa Poporului.

Mai tine cineva minte paraciosii de la gradinita?

Uite parerea mea pe doua chestii.

Cand o polemica se intinde spre infinit cel mai intelept este sa faci un pas in spate indiferent cine crezi ca are dreptate, indiferent daca cealalta parte va continua sa vorbeasca singura, chiar si in absenta ta. La un moment dat, inevitabil, lucrurile se vor opri de la sine. Din experienta pot spune ca timpul le rezolva pe toate si ca in definitiv cei care citesc vor decide singuri cine are dreptate si cine nu. Ce poate fi mai eliberator decat ca indiferent de ceea ce se scrie, ceilalti oricum vor decide singuri iar tu nu vei afla niciodata ceea ce ei vor crede pana la urma?:)
Asta e si motivul pentru care am acceptat impacarea pe care ai propus-o de-a lungul polemicii noastre. Viata merge inainte. Pentru ca ceea ce e de inteles sa va intelege in cele din urma. Iar lumea nu se opreste in loc datorita unor contradictii. Autobuzele tot vor pleca din autogari dimineata, pamantul va continua sa atraga obiectele, ploaia tot din cer va pica, stratul prea gros de unt uns pe felia de paine tot ne va ingretosa, orezul lasat la foc mare tot se va prinde daca nu mestecam in el, s.a.m.d. "Demilitarizarea" completa nu cred ca e necesara. Altfel spus, mai lasa si tu lucrurile sa pluteasca, nu inseamna ca la orice comentariu trebuie sa faci act de prezenta si sa raspunzi. Gandindu-ma strict la mine, am abandonat o groaza de situatii in care daca ar fi fost sa ma iau exclusiv dupa "dreptatea mea" as fi polemizat un an.

Legat de treaba cu Medeea:

Unii din noi considera ca nu orice poate fi considerat arta, altii ca nu orice lucru care ne displace reprezinta neaparat o incalcare a legii.

Cu toate astea, in virtutea dreptului la libera exprimare garantat de Constitutia Romaniei, Medeea a scris si recitat ceva in public. Altcineva, in virtutea dreptului la petitionare garantat tot de Constitutia Romaniei, a semnalat atat continutul Medeei cat si actul citirii in public ca fiind in contradictie cu legislatia in vigoare. Iar cand doua texte de lege se izbesc isi face aparitia autoritatea care, in speta de fata, in calitate de mediator, decide. Lucru care s-a si intamplat. Medeea nu a contestat decizia, ultima mentinandu-se datorita inactiunii primei.

Paralel, se poate crea o discutie despre etica bransei, anume, cat de etic este sa iti reclami un coleg cu privire la ceva ce tu insuti ai putea comite sau de care te-ai putea face vinovat. Spre exemplu, unii sunt de parere ca politistii de la rutiera nu ar trebui sa se amendeze intre ei in trafic, in vreme ce altii sunt de parere ca legea ar trebui aplicata fara exceptie.

Personal, atat textul in cauza cat si actul citirii m-au dezgustat atat atunci cat si acum. De reclamat nu as fi reclamat-o pe Medeea. O data pentru ca nu cred ca era necesar si doi pentru a evita sa o transform in victima si implicit in idol pentru unii rataciti care inca erau in plin proces de introspectie etica, morala si culturala.

Pentru mine textul ala este la acelasi nivel cu anomalia petrecuta aici:

https://twitter.com/PeterSweden7/status/1204495214821462018
https://nationalfile.com/norway-artist-who-spray-paints-with-anus-receives-4m-in-public-funds/

Cat priveste revolta lui Ilie, mi se pare amuzanta. Adica tragi pe tine un tricou cu un logo imens cat pieptul pe care scrie Pornhub si te duci la slujba de duminica apoi te revolta consecintele.

Parerea mea e ca Medeea stia foarte bine ce face. A dorit atentie. Si a primit-o.
Te intreb, in absenta tam-tamului respectiv, ar fi stiut vreodata cineva cine este Medeea? Nu ca acum ar sti prea multi, dar in absenta evenimentului respectiv ar fi fost de 100 de ori mai putine persoane.

Cam atat.

Iti repet, nu are legatura cu faptul ca te-ai impacat cu Ionut. A te certa si impaca nu cred ca e un minus, ci o calitate.

Problema mea e cu faptul ca tipul de relatie pe care tu o ai cu cineva iti influenteaza tipul de comentarii pe care i le scrii. Asta e tot.

"Apropo. Știu cine este cu adevărat Ionuț Georgescu" suna a amenintare si santaj. Nu ii inteleg rolul in discutia curenta - care e despre Medeea Iancu si elucidarea unor eschivari.

E o contradictie, un mar otravit daca vrei. Intai arunci o indirecta din asta, o amenintare subliminala cu privire la dezvaluirea identitatii cuiva (care chipurile e altcineva decat ar pretinde), ca apoi sa spui ca tu totusi nu vrei sa te certi cu nimeni. Un fel de inspectorul Harry care trece prin Brooklynul rau famat spunand celor din jurul lui "baieti, port la mine pistol, dar nu caut necazuri".

Daca iti doresti cu adevarat sa nu ai niciun conflict cu nimeni aici atunci ce rost are sa mentionezi chestia identitatii unui utilizator? Imi pare rau dar suna a amenintare, a mesaj pacifist fals, otravit si duplicitar, care nu urmareste decat in mod indirect sa stabileasca o ierarhie a subordonarii intre tine, care ai chipurile nu stiu ce informatie si ceilalti, care daca nu te lasa in pace te vor determina sa faci ceva cu informatia aia.

Nu mi se pare o abordare corecta.

Dragos, nu stiu daca nu intelegi sau daca doar te faci ca nu.

Problema mea nu e ca te certi si apoi te impaci cu cineva o data, de doua, de noua ori.
Problema este ca tipul tau de relatie cu oamenii pe care ii comentezi pe site influenteaza valenta comentariilor tale. In speta, esti certat cu ei, le desfiintezi creatia, esti prieten cu ei, ii lauzi.

Atat si nimic mai mult. Nu are nimic de-a face cu certatul si impacatul in sine, asa cum insinuezi tu. Ci cu nepotismul pe care il promovezi (suntem prieteni, te apreciez, nu ne intelegem, te desfiintez).

Un exemplu mai recent, de azi chiar: acum doua ore scriai ca Medeea Iancu este o poeta varza, o ora mai tarziu ca de fapt e buna si ca ar trebui sa se intoarca pe poezie.ro

Ce mai poate sa inteleaga un biet om care isi posteaza pe aici creatiile asteptand o parere cand vede contradictiile astea obscure si revoltatoare? Daramite cei care doar citesc?

Ma uimesti pana si pe mine, desi stiu cu cine am de-a face foarte bine.

1. De ce minti si spui ca eu as fi scris aici ca imaginea Medeei Iancu trebuie reabilitata? Nu am afirmat asa ceva.

2. Aici o numesti o poeta buna, dar aici https://www.poezie.ro/index.php/personals/14173859/Noul_canon_al_literaturii_rom%C3%A2ne_(1) la un interval numai de o ora in seara asta, ne explici cat de mult a decazut, cat de prost scrie si cum nu poate veni cu nimic nou.

Din punctul meu de vedere ai bagatelizat si decredibilizat total calitatea de comentator pe site, transformand simplul exercitiu de exprimare a opiniilor intr-un balci mizerabil si respingator.

Demersul reclamatiei nu a facut decat sa genereze un efect Streisand cu privire la textul respectiv. Dar... egoul personal si nevoia de validare sunt mai importante. Altfel spus, intr-o camera in care lumea bea, mananca, danseaza si rade cineva pune degetul pe o pata neagra si minuscula din mijlocul ringului de dans zbierand ca sala trebuie evacuata pentru ca exista pericol de... igrasie.

Cat despre retragere, nu prea pricep. Suna de parca ti-ar fi frica de consecintele exercitiului tau de libera de exprimare de mai sus. Imagineaza-ti ca de fiecare data cand iti superi vecinii ar trebui sa dormi o saptamana pe strada, de teama sa nu te vezi cu ei pe casa scarii.

"Medeea Iancu din ultimul deceniu a decăzut artistic foarte mult"

Acum 2 luni si despre Ionut Caragea ai avut grija sa scrii in subsolul a N texte pe aici ca e un poet ratat si grafoman si ca ai regretat imediat, in prima clipa, dupa ce i-a scris o recenzie favorabila pe la inceputurile sale ca poet/scriitor. Vreo 2 saptamani mai tarziu, dupa cum tu insuti ai scris, te-ai "impacat" cu el, motiv pentru care ai virat la 180 de grade si ai inceput sa il compari cu Eminescu prin comentarii.

Ce om zdravan la cap mai poate pune pret pe comentariile tale? Asta daca le putem spune comentarii. Mai degraba le putem privi ca pe niste episoade convulsive de dedublare personologica a caror sursa rezida fie in trasatura patologica, fie in impostura morala.

Primul comentariu pare scris din postura celui care nu a proferat niciodata vreo injurie sau atac la persoana pe aici. Prin urmare propun crearea nivelului 300, peste administratorul siteului, si sa-l denumim "Hristosul comentariilor (nume de cod: Uezen, fratele lui Baudelaire si Eminescu)".

ar putea *scrie*

Discul de aur de la bordul sondelor Voyager 1 si Voyager 2, lansate de NASA in 1977, a fost conceput ca o modalitate de a introduce civilizatiile extraterestre la viata si cultura de pe Pamant, in cazul improbabil in care ar gasi sondele in adancurile spatiului cosmic.

Continutul consta intr-o selectie de sunete si imagini care ilustreaza diversitatea vietii si culturii de pe Pamant dar si inregistrari printre care se numara saluturi in 55 de limbi diferite, muzica din diverse culturi si epoci (de la Bach la Blind Willie Johnson), sunete naturale (cum ar fi tunete, valuri, cantecul pasarilor), precum si imagini ce prezinta o varietate de scene de pe Pamant, inclusiv structuri ale ADN-ului, o femeie care alapteaza, un om care mananca, cladiri, pictograme cu oamenii si multe altele.

Cred insa ca s-a facut o greseala imensa, caci discul acela de aur, orice ar avea pe el, nu poate descrie si nici surprinde complexitatea noastra in absenta unui scan la rezolutie maxima a reclamatiei despre care vorbesti, adresata Admnistratiei Prezidentiale, de catre scriitorul respectiv. Nu de alta, dar sa stie si civilizatiile intergalactice ca oricine poate reclama oricand pe oricine oriunde, inclusiv pe ei, in cazul in care ne vor descoperi de exemplu fara ca fiecare persoana de pe pamant sa fie de acord cu asta.

Scriitorul despre care vorbesti, crezi ca ar putea o reclamatie adresata tuturor presedintilor de stat din lume prin care sa solicite de urgenta nedescoperirea noastra de catre extraterestri?

P.S: Mersi pentru postarea informativa, o evidentiez pentru ca este obiectiva si valoroasa in contextul unei polemici stupide (in absenta carora unii si-ar pierde scopul in viata).

https://www.youtube.com/watch?v=hoXQ_m7-IpA

Tocmai pentru ca suntem la rubricile artei nu inteleg de ce un impostor ca tine vine sa dea lectii si vorbeste despre principii. Duplicitatea, personalitatea de tip borderline, linguseala, autovictimizarea dar si vanitatea patologica sunt niste trasaturi pe care ai avut grja sa le expui constant aici. Faptul ca tragi dupa tine o haita de sfertodocti grafomani ca pe niste conserve legate de o ata, zgomotosi si imprastiati, nu te face mai destept, ci, din contra, demonstreaza ca, la fel cum zice Bukowski, aceia care cauta constant multimi nu inseamna nimic daca ii iei separat.

Ionut, nu imi sta in caracter ca atunci cand cineva imi intinde o mana sa nu fac si eu acelasi lucru. Cu atat mai mult cu cat in mod indubitabil, atat de o parte cat si de cealalta, multe lucruri au fost scrise pe premisele nervilor si tensiunii ridicate si nu poarta in realitate amprenta definitiva si irevocabila a sinceritatii. Avand convingerea asta iti accept scuzele si in acelasi timp imi cer si eu scuze fata de tine (nu e ca si cum eu nu am ripostat) pentru mistouri, indirecte si afirmatii care pot fi interpretate ca fiind jignitoare, punand astfel punct unei polemici dincolo de care sper sa putem scoate ce este mai frumos, armonios si bine intentionat din noi aici pe site, si poate cine stie, si in viata reala daca ne vom intalni vreodata.

Iti doresc toate cele bune, spor in absolut tot ce ti-ai propus si te asigur ca nu iti port pica pentru absolut nimic si ca in mine nu exista nici cea mai mica urma de ranchiuna, vazand toata treaba asta ca pe un lucru din care fiecare din noi a invatat cate ceva. Chiar si cei care au stat doar pe margine.

P.S 1: Din momentul asta subiectul e pentru mine defintiv inchis si ma retrag definitiv din acest dialog indiferent ce se va mai scrie si de catre cine, fie ca va fi in subsolul acestui text sau in al altuia, mentionand ca orice tentativa de a-l prelungi, deturna, reinterpreta s.a.m.d va reprezenta pentru mine un act de rea-vointa pe care il voi ignora complet cu tot cu persoana care-l va initia.

P.S 2: Multumesc celor care au lasat ca lucrurile sa se rezolve de la sine si lui Ionut Georgescu pentru postarea textului.

Textul de fata este in realitate o invitatie la dialog, un corp rece si fara puls, disecat si pus pe masa in fata unor oameni in halat alb.
Stelele sunt neoanele din tavan, aprinse toate, ca ceea ce e de vazut sa se vada mai bine si ceea ce mai e de spus sa se spuna mai clar, ca astfel autopsia sa se finalizeze si sa se puna punct o data pentru totdeauna. Lucru care s-a si intamplat dupa cum vezi, textul atingandu-si scopul si demonstrand astfel opusul a ceea ce tu sustii, anume ca el nu face altceva decat sa agite apele. (Nu, spiritele nu se potolisera). Multumesc.

Daca e postat ca si comentariu aici

https://www.poezie.ro/index.php/personals/14173201/Martirajul%20literaturii%20rom%C3%A2ne

pentru ce sa se mai posteze si separat?

Pluritatea parerilor si diversitatea in scris de texte si comentarii a fost mereu o carte de vizita pentru locul asta, in timp ce politica etalarii statutului detinut in afara siteului a fost categoric respinsa si bisericutele lasate mereu pe dinafara.
Pumnul in gura a fost un no go dar o provocare, penibilul nu a fost ca acum o virtute iar polemicile niciodata nu s-au coborat la nivelul jucatului cu puta in nisip de genul:
- eu sunt premiat tu nu
- textul asta are multe likeuri pe facebook si nu poate fi criticat
- tu nu ai biografia completata si deci parerea ta nu conteaza
- cine esti tu un anonim sa ma critici pe mine
- utilizatorul X are ceva cu mine pentru ca nu m-a comentat niciodata in 20 de ani de cand scriu pe poezie.ro
- etc

La asta poti adauga traficul de favoruri literare pe principiul, azi esti ciuma maine muma (in functie de cat de buni prieteni suntem), hartuirea celor care indraznesc sa critice creatiile altora si amenintarea primilor prin subsolul textelor (gen lasa ca iti citesc eu toate textele si aflu eu mai multe despre tine, etc), publicarea abuziva a unor comentarii pe post de texte, falsa autovictimizare (vomitam pe ceilalti apoi ne plangem ca ei au facut-o pe noi), sunam administratorul siteului si in mod josnic mintim ca X ar fi pretins ca este editor, etc. Lista e mult mai lunga dar ma opresc aici.

Deci din punctul meu de vedere sunt niste diferente foarte mari si foarte usor de observat.

Totusi, daca tu din cascada de interactiuni din ultimele saptamani doar atat ai inteles, ca in realitate toata lumea e la fel, atunci e inutil sa ne lansam intr-un dialog complex pe subiectul asta (vorbesc in numele meu).

In alta ordine de idei nu mi se pare corect sa propui o dihotomie de tipul ei si voi in conditiile in care aici pe site sunt o sumedenie de oameni care nu se regasesc in categoriile astea doua, dihotomizarea lasand astfel falsa impresie cum ca unii sunt mai importanti ca altii, finalmente relativizand o situatie plina de nuante si reducand-o la ideea ca doar cei care sunt vocali exista si conteaza.

Mai putem afirma si ca in momentul de fata am trecut de la "cand vulpea nu ajunge la struguri spune că sunt acri" la "cand vulpea nu ajunge la struguri incepe sa se poarte de parca a facut-o deja". Desi e cam elegant spus.

Odinioara, in subsolul unor poezii modeste dar pline de cuvinte mari erau comentarii pline de vorbe simple, insa sublime si subtile. Astfel, atunci cand cineva derapa, contrastul era atat de puternic incat persoana respectiva se autoexcludea, singura sansa de redobandire a demnitatii fiind apelul la bun simt, realism si eventual scuze. Analog pupincurismul si intelegerile facute pe sub mese erau rare, vagi dar mereu evidente, motiv pentru care nu rezistau.

Grotescul vine insa in momentul in care tot cu texte modeste pardosite in cuvinte mari ai de-a face, dar comentariile nu mai au nimic subtil si sublim sau inteligent ci, se caracterizeaza prin expunerea agresiva a vanitatii, autosuficientiei si complexelor de personalitate. Totul se petrece in lumina unei imposturi cu caracter patologic care mimeaza protectionismul moral, sub forma unei enclave argumentative a carui pretext e apararea unui presupus statut dobandit in afara siteului pe care ar trebui sa il acceptam ca indicator indubitabil si necombatut cu privire la valoarea a ceea ce se publica aici, intern. Un fel de nepotism, un fel de angajari la stat prin mama, tata, bunicul, bunica, sau varul: Angajeaza-l pe X pentru ca e baiat bun, iti spun eu asta. Nu e nevoie sa mai verifci nimic, ia-l direct, accepta-l.
Adica brusc ne-am manelizat. /Conduc un mertzan si atarna lanturile pe mina deci am valoare/ a devenit egal cu /Am mentiuni, premii si m-a pupat in cur nu stiu cine prin vreo cronica sau recenzie, deci nu imi poti critica textele, pentru ca ele au sigiliul sfant al altora care spun si gandesc la fel ca mine/. Sa nu uitam ca atitudinea vine de la oameni intre care e si un membru al Uniunii Scriitorilor din Romania filiala Iasi (ca tot ziceau unii in anii trecuti ca daca vin /oameni cu statut/ siteul are ceva de castigat).

Este in mod evident o absurditate din care nu exista decat doua iesiri:
(1) fie absurditatea in sine va cuprinde tot locul asemenea nimicului din "Die unendliche Geschichte" care se extindea tocmai din cauza ca oamenii pierdusera contactul cu ei insisi.
(2) fie dispare prin actiunea altora care o pot elimina foarte usor.

In cazul primei variante, lucrurile desi par grave, sunt in acelasi timp si simple. Caci nu caderea iti da posibilitatea de a te ridica ci izbirea de suprafata spre care te indrepti. De abia dupa ce ajungi in cel mai de jos punct poti sa te ridici, dar nu cat esti in cadere. Astfel, tot ce trebuie sa facem e sa asteptam. Daca te intrebi ce urmeaza dupa contactul cu solul raspunsul este extrem de simplu: sa ne amintim ca Bastian, pentru a salva Fantasia, atunci cand nu mai ramasese din ea decat un fir de nisip, trebuie sa faca numai un singur lucru: sa aleaga un nou nume. Iar ulterior totul o ia de la capat.

Asta e felul meu de a spune ca am rezonat cu textul tau dar si de a-ti transmite ca nu mor caii cand vor cainii.

Imi expirase sesiunea, de aia nu a aparut nici semnul. Acum ar trebui sa apara.