Dumnezeul meu burlăcește bolnav

Dumnezeu burlăcește și-acum ca Tată uitat, ca Duh Sfânt, văzut, ocrotit, hrănit cu semințe ca porumbelul cu paramixoviroză, crescut din milă de mine și-ai mei pe balconul închis de șapte ori opt ani — Drăguțu îi zicem toți, îl vizitează Grijulica, fosta soție, o Eva gri purumbacă și perechea ei, un mascul ca ea în penaj, patriarhul Adam Pe Albișoara, altă porumbiță, a Păcii a știut Dumnezeu înaripat rămas fără zbor s-o rănească de mică la umerii aripilor, de aceea e război în lume mai mulți ani la rând, nu știm de când Dumnezeu-om, ca Iisus distrus regretă-n prezent ceva — decât să fi fost clamat împăratul spiritual mai bine l-am fi știut pe crucea intervenției, roșu, rob al revoltei continue, un Che Guevara renăscut să bage până azi groază-n ciocoi Ne dăm prea ușor Necuratului multe cuvinte, nenumărate trăiri Dumnezeului ce ne cheamă nu-i mai lăsăm nici măcar șansa de-a-I mai deschide casa noastră o singură dată cu adevărat să intre doar să-și plece capul, să se retragă pe urmă în noaptea minții multora care nici nu cred că pe Pământ a venit