Claudiu Tosa
Verificat@claudiu-tosa
„hell to the liars, here`s to you and me”
cu prietenie, Humbert ;-)
Pe textul:
„Profesorul Humbert preda Latina pe hip-hop scârtăit din glezna dreaptă" de Livia Rosca
Pe textul:
„Pa, Dulcineea" de mardale stefan
Unde e spiritul ala al colegialitatii domle?
Daca pentru a avea nivel 10 trebuie sa comentez ca Daniel Stuparu consider it done.
Pe textul:
„Anamnesis" de Cristiana Popp
GEEZ!
Pe textul:
„pagodă cu liră" de dorin cozan
Resemnata samanta din piatra exprima un fel de axis-mundi al tariei, al duritatii si-a drumului drept.Samanta are o conotatie cu mult mai conturata-n ciuda faptului ca reprezinta placenta inceputurilor.
Mi-a placut si finalul.
\"frunte asudată lipită de frunte, sărut strivit în sărut
aceieași disperată, nesățioasă bătaie de inimă
și într-o parte și în alta\"
Nu-mi ramane decat sa-ti urez succes mai departe si mai mult curaj!
Prevad niste mari surprize din partea ta :)
cu prietenie,
clau:)
Pe textul:
„Uimire" de Lelia Voinea
Pe textul:
„in ză spirit" de Dacian Constantin
Pe textul:
„Rosturi" de Nicoleta Tase
prima strofa ce-i drept e formata dintr-o serie de previzibilitati nu prea istete, in ideea ca nici nu surprind dar nici iti dau cine stie ce senzatie prin simplitatea aleasa cu intepelepciune de catre autor.
\"Sunt atât de femeie,
Încât iubesc, fac copii și mi-i cresc.
Mândră, îi duc de mânuță
Și-i arăt mamei mele.
Sunt atât de femeie,
Încât fug cu bărbatul
În lume,
Câte trei zile
Amândoi.\"
aici nu prea e loc de nimic poetic, dar nu prea e bine sa privesti numai bucati dintr-o strofa, asa ca o iau pe toata pana la urma. in general cand mizezi pe idea de strofe nepoetice macar finalul lor trebuie sa salveze, ori faptul ca esti atat de femeie incat faci soarele sa loveasca cu diminetile in fereastra ta nu cred ca e de ajuns.
dar, e parerea mea deocamdata.
clau
Pe textul:
„Dacă pierzi tot, cine rămâi?" de Maria Gold
Pe textul:
„În mine, fluturi beți de poezie" de Ștefania Pușcalãu
Pe textul:
„dragostea" de Claudiu Tosa
Ideea textului imi place pana la versul cinci.Mai departe te-ai incurcat putin.Cred ca ar putea sa iasa ceva mult mai bun.
Te sfatuiesc sa revii un pic asupra sa.
Cu prietenie,
clau:)
Pe textul:
„Gri" de Csandra Del'mar
\"Iar limba să-mi judece fiecare cezariană de phoenix\"
asta numesc eu o imagine imposibila dar care da bine ca suna ciudat.
Pe textul:
„Harta erotică a sensului" de Ioana Camelia Sîrbu
Pe textul:
„azilul bleu" de Monica - Nicoleta Făgețean
Recomandatplacut surprins
Pe textul:
„Pe nisipul cernut" de Ionela Chitu
Pe textul:
„Lăv" de Ligia Pârvulescu
Iti propun sa intrii la sectiunea \"membrii\" a site-ului si s-o iei in ordine de sus in jos si sa citesti cate ceva.Sunt sigur ca te-ar ajuta destul de mult si te-as mai sfatui sa incerci sa compari ceea ce vezi cu ce ai scris tu, si sa gasesti deosebiri si asemenari.
Pe textul:
„Marele elogiu" de Mihail Valentin
De îmbunătățitsi finalul mi se pare ok
Pe textul:
„Duioasa epilepsie" de George Asztalos
conversation lost its hate anyway \"
mi-am adus aminte de asta, Guano Apes - Kiss the dawn
Pe textul:
„ghiara" de alice drogoreanu
A fost o lectura placuta textul tau.
Ce aluzie interesanta ai facut tu la timp in debutul poemului:
\"aici cădeau poalele serii cu jupoanele fumurii\" - poalele serii, avand in vedere semnificatia de a cadea si fiind vorba de seara, se identifica cu jupoane.Personal in imaginea asta gasesc - fara nici o doza de vulgaritate - apetitul \"sexual\" al timpului, care trece si \"taie\"/\"desface\"/\"da jos\" ( spune-i cum vrei ) jupoanele.Poate ai sa ma intrebi de ce \"sex\" si nu \"dragoste\".Dragostea inseamna sentimente, sexul e ceva mecanic sa zicem, ceva firesc care rezulta in urma altei actiuni ( de cele mai multe ori ).Timpul rezulta in urma miscarii ( tot ceva mecanic - asta e rationamentul meu ).Ori dragostea nu apare ca rezultat firesc, dragostea e spontana :) E si o antiteza ascunsa aici.
\"când ne-am pierdut ne-a rămas poarta aceasta uriașă care nu mai voia să se închidă\" - ar putea fi amintirea, \"se smiorcăia din țâțâni\", care asemeni unei usi se smiorcaie sau scartaie, adica uneori \"se mai deschide\" silentios fara sa bagi de seama, alteori te face sa intorci capul.
E o legatura evidenta intre inceput si final.In prima instanta timpul trece si-n ultima \"timpul\" devine amintire.
\"Amintirea\" ar putea fi si dragostea, sau ceva ce tu nu vrei sa treaca ce iese si mai bine-n evidenta si se contureaza mai clar cand spui \"se smiorcaie din tatani\".
Eu zic ca este un text foarte bun, mi-a placut.
Te mai citesc si-ti urez mult succes in continuare.
Cu prietenie,
clau
Pe textul:
„Cuib ascuns" de Adina Ungur
cred ca acea comparatie cu fabrica de lapte e una din cele mai frumoase chestii pe care le-am citit in ultima vreme.
insa, cea mai proasta combinatie in literatura este suprarealismul si autocompatimirea. asta simt eu citind textul tau.
si cand citesc astfel de texte am impresia ca-s restantier la un credit ipotecar si-mi vine sa-mi plang de mila, datorita faptului ca imi este inspirat un puternic sentiment de neputinta si nostalgie.
ps: \"dragoste cu mont blanc-ul\" suna nu stiu cum sa zic... tras de par.
Pe textul:
„cînd nu am ce face" de emilian valeriu pal
