Jurnal
Lăv
haine (autumn / winter collection)
1 min lectură·
Mediu
sunt minunați toți oamenii ăștia
își plimbă nestăpânit privirile pe trupul meu
sunt o bucată de carne
îmbrăcată-n priviri nesătule
încremenită în lumina farurilor
printre coloane de apă
mă mir
cum n-am aflat pân-acum
câtă nevoie au oamenii
de mâinile tocite
de coapsele mele golite de sens
și de umerii mei adânciți
de angoase și ploi
acum știu
și când o să ies de aici
o să-mi las vouă trupul
iar cu sufletul meu amorțit
să vă înfășurați câinii
când îi plimbați seara
în lesă
pe trotuarele ude
foto: \"Woman hails cab\" (www.photobucket.com)
își plimbă nestăpânit privirile pe trupul meu
sunt o bucată de carne
îmbrăcată-n priviri nesătule
încremenită în lumina farurilor
printre coloane de apă
mă mir
cum n-am aflat pân-acum
câtă nevoie au oamenii
de mâinile tocite
de coapsele mele golite de sens
și de umerii mei adânciți
de angoase și ploi
acum știu
și când o să ies de aici
o să-mi las vouă trupul
iar cu sufletul meu amorțit
să vă înfășurați câinii
când îi plimbați seara
în lesă
pe trotuarele ude
foto: \"Woman hails cab\" (www.photobucket.com)
063.968
0
o realitate cu fragmenări de text în loc de semne de punctuație. ironia din titlu se păstrează proaspătă în tot textul, în a doua strofă împletită cu cinismul.
oamenii-câini adulmecă trotuarele după \"o bucată de carne\".