E o întreagă lume acolo
care ne așteaptă rătăcirile,
care ne pândește fiecare mișcare a sufletului
ca să ne agațe ireversibil
de tentaculele ei.
E o întreagă lume acolo
care ne vânează fiecare
Poezia mea e-un cântec între ape.
În barca de patimi,
cu note de lacrimi,
cu scântei de cer și cu-acele
luciri stranii din stele
îmi cânt serenada mea tristă.
Vezi, rândul meu e-o
E trist să vezi cum cerul
se-nchide înaintea ta,
cum tot ce ai iubit frenetic
se pierde-n nepăsarea lumii,
să-ți vezi idealul
dispărând subit în negura vremii,
învins de patimi deșarte.
E
De ce dispari prin văi albastre
Acum când cerul s-a deschis
Și tu mi te-ai desprins din vis,
De ce rupi aripile noastre?
De ce tu fugi cu pași de fier
Când norii negrii-au dispărut
Și noaptea
Clopote bat rar în miezul nopții,
ticăie încet, mai rar,
ceasul morții.
Mai devreme s-a mai stins o viață,
un cântec
cu note reci de gheață.
A mai căzut o stea din cer
în infinit,
unde
Spune-mi și mie, de ce lași noaptea
porțile deschise întunericului?
De ce ești tristă, de ce ochii
se preling până la umeri și mai jos,
de ce umerii tind să-nghită capul
cu ochii tăi cu
Aș vrea acum să-ți scriu poezii de dragoste,
să ți le recit la ureche într-o după-amiază înnorată de toamnă,
să-ți povestesc apoi triste istorii ale celebrilor îndrăgostiți,
să-ți mângâi apoi
Pe masă ceștile s-au spart.
În zeci de amintiri și fire de nisip din clepsidră
zace acum cafeaua
ca o baltă de nemișcare.
M-aplec peste ea și nu văd nimic — culoare de pământ...
Și mă-ntreb:
Oriunde sunt
tu te ferești...
mi-e totul gol
cand tu nu ești.
Oriunde merg
și-oriunde stau
mi-e totul gri,
nimic nu vreau.
Oriunde vin
și-oriunde-ajung
nu știu decât
să plâng, să
Așteaptă-mă, iubito, fără încetare,
mă voi ivi ușor
dintr-un apus de soare,
din crima unei nopți dogoritoare.
Voi veni pe-un nor de gânduri,
printre triste rânduri,
printre cuvinte ivite
Tot ce vreau e dreptul la un mormânt.
Niciun cuvânt!
Nu mai cred... și mă doare
că totul zace-n eternă nemișcare.
În pământ
vreau s-aud veșnicul cânt
al celor ce-au fost și nu mai sunt.
Mă
Din mine au ieșit umbrele
zilei de ieri.
M-au făcut să plâng,
să-mi doresc să nu-mi fi dorit
nimic din ziua de azi,
să vreau să nu vreau nimic din cea de mâine.
Căci umbrele zilei de
Peste tot erau semnele ei.
Pe spate, unde ea a scris basme
și nume,
pe fiecare deget alintat de ea
cu 1001 vorbe și sărutări ale unei dimineți de toamnă.
Peste tot era parfumul ei.
In
Încep să-ți recit file din inima mea,
să-ți povestesc despre stele,
despre visele mele,
despre rostul himerei,
despre dragostea din timpul holerei.
Și râzi. De ce râzi?
Încep să-ți cânt poeme
În bălți de sânge iar
ziua moare.
Cineva a ucis-o cu premeditare
ca la fiecare rotație
a unui pământ ars de soare.
Printre brațele de vrăjitoare ale copacilor
cuget
și văd cum îmi cad picături
Merg în tăcere
pe bulevardul tăcerii.
Tăceri mă-nconjoară,
mă urmaresc,
mă leagă de copaci albi
ai tăcerii de ceară.
Deasupra
valuri își plimbă tristețea
tăcute,
iar cerul zace
pe-asfalturi
Mă simt plin de decesele lumii,
de umbrele prelungilor dureri.
În acest delir abject caut
să-mi înalț cât mai sus zborul atemporal,
să calc cât mai adânc în groapa cuvintelor.
Atât. Restul
Undeva
sub un cer mult prea albastru
cineva ca mine a întâlnit pe cineva ca tine.
S-au întâlnit, și-au construit aripi
din molecule de aer
și și-au luat zborul. În urma lor
au rămas doar
Lăsați-mă să-mi caut un loc
unde să-mi pot dormi veșnicul vis,
să alerg printre valuri de timp,
să-mi joc ultimul dans nocturn
în pustiul anotimp.
Lăsați-mă să fug de plictisul obscen
ce mă
Afară-i noapte, afară-i frig,
afară ies și vreau să strig.
Afară plouă, afară ninge,
timpul pe geam mi se prelinge.
Afară-i toamnă, aici nu știu
de-i toamnă sau e anotimp pustiu.
Afară
Iar trupul tau doarme sub palida mangaiere
a privirilor unei mari iubiri.
Orice suflare se odihneste prin somnul tau
sfant,
pur.
Orice abatere de la viata se opreste.
Oamenii au oprit
...așa e societatea, împărțită în două categorii de oameni: cei care se bucură și cei pentru care singura bucurie e, poate, să ajute la bucuria celor din prima categorie. Noi, cei din a doua
Alerg printre stropii de cer,
printre valuri de ploaie și vânt,
pe-un vechi al durerii pământ;
nu știu ce înseamnă „să sper”.
În palmă-mi se-adună iar apa
din ploaie sau poate din
CC