Poezie
La marginea uitării
1 min lectură·
Mediu
Te-ascult, vorbește-mi neîncetat
cu glasul tău de înger damnat.
Te-ascult, cântă-mi recviemul
durerii,
alungă urmele tăcerii.
Glasul sufletului tău mă poartă
prin noaptea moartă,
prin vocile din cer, de sus,
prin labirintul ultimului apus.
Să mor purtat de sunetele tale,
să mi se-nchidă ochii-mi triști
sub mâna-ți moale,
să-ți simt atingerea suflării
la marginea mării,
la marginea uitării;
e tot ce mi-aș dori...
Să fug de oameni pustii,
cu mine să vii.
Hai să murim amândoi,
să fugim de trupul din noi
și goi
s-alergăm prin cerul eternității de apoi -
două suflete rătăcite-n Infinit,
două puncte-ntr-unul, în zenit,
în cerul ascuns, nesfârșit.
Hai cu mine... hai
s-atingem promisul rai,
acolo, la marginea mării,
la marginea uitării...
012.520
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Claudiu Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Claudiu Constantin. “La marginea uitării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/claudiu-constantin/poezie/1795236/la-marginea-uitariiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Interesant, frumos dar nu original!
Imi place cum ti-ai prezentat starile, senzatiile, viziunile s.a.m.d., doar ca iar am nenorocitul ala de Déjà vu, ce ma impiedica sa-mi mai placa in totalitate creatia ta.
Stai linistit, marea vina o am eu!
\"Să mor purtat de sunetele tale,
să mi se-nchidă ochii-mi triști
sub mâna-ți moale,
să-ți simt atingerea suflării
la marginea mării,
la marginea uitării;
e tot ce mi-aș dori...
Să fug de oameni pustii,
cu mine să vii.\" - Pur si simplu, imi place!