Poezie
Elegie II
1 min lectură·
Mediu
Tot ce vreau e dreptul la un mormânt.
Niciun cuvânt!
Nu mai cred... și mă doare
că totul zace-n eternă nemișcare.
În pământ
vreau s-aud veșnicul cânt
al celor ce-au fost și nu mai sunt.
Mă simt de curând
mai aproape de moarte ca oricând;
îmi văd sufletul plângând
fără lacrimi. Au secat...
Mă roade-un păcat:
acela că n-am murit mai demult
într-un lac —
să-mi văd luna cum dispare ca și anii
în luciri stranii.
Am sete de moarte și somn,
îmi caut lumea
în care curând o să fiu Domn.
001.360
0