Claudia

Mă uit la tine: zâmbești - îți zâmbesc...... Mă săruți – te sărut înapoi...... -La ce te gândești? ... - nu-mi răspunzi. Privești pierdut spre mine – nu mă vezi. -La ce te gândești? Întreb din

Mă îngrozește zgomotul liniștii din camera mea: Mi se izbește de timpane Într-un ritm tărăgănat, parcă leneș și abject. Stau și ascult obscena liniște care mă sfidează. Pereții albi vibrează

... ninge cu stele de gheață afară Când singură luna, pe cer solitară Așteaptă să spun un singur cuvânt Să-mi stingă suspinul cu suflu de vânt. Și ninge cu vorbe de tine uitate Când lacrimi

Lacrimi sunt lacrimi ce-au curs Peste-un amar surâs Sunt lacrimi amare Vărsate-n nepăsare Sunt lacrimi ce curg Din inimi ce plâng Sunt lacrimi de dor Din inimi ce mor Sunt lacrimi ce

Tot in jurul meu e amagire Nimic real, nimic adevarat, In toate nu-i nimic curat Decat un vis ce se numea \"Iubire\" In jur ma uit si vad numai durere Privesc in mine si gasesc doar dor Doar

mi se pare că întuneric se deschide în sufletul meu simt cum zgomotul tăcerii dintre noi ma apasă cred că a sfârşi ceva ce n-are început e greu ştiu că de-ar începe ceva fără sfârşit nu-mi

E chiar uşor să poți să poți să râzi Când de nimic nu ai a plânge Dar vai! cât este de uşor a plânge, Când de nimic nu poți să râzi!

Pe alei fierbinți din parcuri de mult prăfuite Îmi scot, uneori, la plimbare sufletul rece: (Un puzzle din cioburile oglinzilor zdrobite) Pe care un nou, învechit anotimp iar îl trece Îmi

Nori de nisip bătuți de o furtună Se-nghesuie pe cerul de visări Şi lacrimi cad când fulgeră şi tună Iubiri ce n-au sfârşit şi nici uitări. Talazuri negre ce spumegă-n neştire Răscolind

Odată ca niciodată.................... Crdeam de mult în iubire, În visele ce se împlinesc La marginea dintre un mit şi-o poveste. Credeam e mult în prințul meu albastru Ce se lupta cu

Veşnicie închisă într-o clipă Şi tu clipă ce veşnicie pari, Hotare mărginind o râpă Şi tu iubire ce dispari Ascultați cu toate glasul meu Căci vă cunosc pe toate Vă cuprind în însuşi

E noapte, în universul mea bătut în cuie… În şoapte, se pierde un văzduh de nori… E întuneric, pe drumul ce sufletul meu suie… Nu-i nimeni, să-ți dea aripi să poți să zbori. E linişte,

Mă simt înger şi demon Şi simt agonie şi-extaz Te alung şi te chem lângă mine Te vreau, mereu, fără răgaz. Te iubesc şi urăsc tot ce simt Mi-e teamă să te iubesc şi te mint. Te mint şi-ți

Te caut în tot ce mă-nconjoară, Vreau să fac parte din tine, Imaginea ta şi-acum mă-fioară Dar te pierd mereu printre suspine. e greu să privesc înapoi, E greu să privesc înainte În urmă

O veşnicie închisă-ntr-o clipă moare Sau poate o clipă veşnicie îmi pare, O mie de cuvinte pot să nu spună nimic, Dar poate, cu o vorbă, întregul necuprins, îți zic

Copilul este învățat de mic: Iarba e verde, cerul e albastru, soarele e galben, zapada e albă sângele e roșu… Copiii învață și știu: iarba e verde, cerul e albastru ….și sângele e roșu. Dar

Pe cerul albastru al noptii de vara O stea a rasarit prima oara. Lumina ei alba, frageda, plapanda, In universul cel mare prea mult se afunda. Licarirea-i curata tot cer\'nfioara O noua

De-as fi un fulg de nea in zbor nebun as cauta sa imi topesc pe fruntea ta Intreaga fiinta mea De-as fi un muget de valuri Numele tau l-as inalta spre infinit Asa cum ecoul se pierde-n

Nu sunt nimic, Nici măcar vântul călător Ce poartă suspinul unui muritor, Nu sunt nici briza mării Ce poartă durerea chemării. Nu sunt nimic, Nici măcar flacăra unei candele Ce veghează-n

Iubitul meu e-ascuns în spatele pleoapelor mele închise Acolo e lumea lui, acolo e-aşa cum îl ştiam din vise... l-am pierdut de mult din inima mea aşa cum rătăceşti pe boltă o stea gândul îmi

Nicidecum, nicaieri, niciodata Nu vei gasi in lume Iubire decat o singura data Ascunsa, fara nume Nicidecum, nicaieri, nici o clipa Nu te-am putut vreodata uita Si nu sunt deloc

M-am nescutt sub semnul zodiei \"De ce?\" Dar raspunsurile-mi zac in nesfarsitul rece, m-am nascut sa intreb \"ce-i iubirea?\" Dar raspunsul s-a pierdut odata cu firea! M-am nascut sa iubesc

De ce e iubirea un dulce coşmar, Şi visul e totuşi curat, nu murdar, De ce este sufletul de toate golit Şi gândul iubirii nicicând implinit? De ce să te naşti din iubire, Când iubire nicicând

Un călător pribeag în ploaie s-a oprit Şi tunetele i-au fost alintarea Un fulger de sânge atunci l-a sfințit Şi vuietul ploii i-a tot fost chemarea. Şi plouă în inima mea cu fulgere şi tunete