Poezie
De ce?
1 min lectură·
Mediu
De ce e iubirea un dulce coşmar,
Şi visul e totuşi curat, nu murdar,
De ce este sufletul de toate golit
Şi gândul iubirii nicicând implinit?
De ce să te naşti din iubire,
Când iubire nicicând vei primi,
De ce e omul sortit la pieire
Cand dragostea-i curată pe veci va dăinui;
De ce este greu iubire să nu primeşti,
De ce este totusi mai greu să nu iubesti,
De ce ți-este dor de-un sărut mincinos,
De ce iubeşti totuşi un suflet gâunos?
De ce, cel ce curat iubeşte
Cunună de spini pe frunte necurmat el poartă,
De ce sufletu-i se chinuieşte
Şi crede că norocul nu-i e scris în soartă?
De ce e greu să recunoşti
Că în zadar iubeşti,
De ce nu poți accepta
Că suferința-i vina ta?
De ce să mă-ntreb
Când răspunsul nu-l am
Şi la ce bun să te-ntreb
Când nici pe tine nu te am?
014135
0
o geana, pe limba unui sarut.
Recunoaste ca nu era o geana oarecare
pe care sa o purtam mandri fiecare
lipita de pleoape si data cu rimel,
aceasta geana era cu totul altfel.
Ea era umbra unei gene
asezata pe varful unei pene
cu care un poet barbos si batran
iti scria poeme triste pe san.
Ea era umbra ochiului
care te privea
te iubea
si iti vorbea
mirosind a gutui
a frunze cazute
sperante desarte
si lucruri trecute.