Poezie
Nu sunt,
1 min lectură·
Mediu
Nu sunt nimic,
Nici măcar vântul călător
Ce poartă suspinul unui muritor,
Nu sunt nici briza mării
Ce poartă durerea chemării.
Nu sunt nimic,
Nici măcar flacăra unei candele
Ce veghează-n neagră noapte visele,
Nu sunt nici scrumul ce a ramas din foc,
Şi nicăieri în lume, acum nu mai am loc.
Nu sunt nimic,
Nici măcar steaua,
Ce s-a născut şi-a murit într-o clipă
Şi nu sunt nici luna,
Căreia iubirea nu îi e ursită.
Şi nu sunt nici dulce chemare,
Şi nici a iubirii mustrare,
Dar chiar aşa, lipsită de-nsemnare
Sunt doar a ta, deci ia-mă ca atare!!
023243
0
nu dispera, tu esti,...de fapt habar n-am cine esti, dar stiu ca esti buna si tocmai de aia sa nu lasi pe nimeni sa te raneasca.
In mine ai un aliat, un prieten si orice ai mai avea nevoie.