A DISPĂRUT LUMEA POVEŞTILOR

Odată ca niciodată.................... Crdeam de mult în iubire, În visele ce se împlinesc La marginea dintre un mit şi-o poveste. Credeam e mult în prințul meu albastru Ce se lupta cu zmeii inimilor împietrite Iar apoi, venea şi mă salva din lumea fără culoare. Apoi.............. Am început să cred în tine În iubirea ce dădea culoare sufletului meu, Îi dădea viață şi apoi aripi, şi sufletul meu zbura .... zbura spre lumea unde tu erai prințul cel fermecat, Spre lumea iubirii mele de poveste. Dar............... Fără să mă gândesc fiecare vis în care am crezut, În negura dimineții încet s-a pierdut Făt-Frumos s-a rătăcit pe cărări depărtate de mine. Şi uite aşa, odată cu tine.... ACUM A dispărut lumea poveştilor mele.