magic

mă mir că un text atât de bine închegat n-a primit puzderie de comentarii, sau poate chiar de asta, e superb, n-ai ce comenta, spui frumos și gata...
parcă chestia cu \'țâțâni ruginite\' este cam \'zgârietoare\'
mi-aș permite, cu scuze: ca o poartă banal ruginită, ma rog, o părere
și regionalismul - hurducăie - rupe nițel \'curgerea\' + cred se poate renunța la el, nu schimbă nimic in context
in rest, cum am spus, o poezie deosebită - felicitări

cred că aș înlocui devine cu se face. am și eu atracția pentru devine, dar în contextul magiei sună prea intelectualizat, cumva rece, tehnic.
da, se face, chiar se preface. căci mă gândesc că deși încerci aici să dai coordonatele magiei (ceea ce o reduce, de fapt), rostul e să îi menții naturalețea.

am tinut cont de sugestiile voastre si va multumesc pentru interventie. :)

eugen,

n-am inlocuit insa acel regionalism, pentru ca mie-mi pare ca ma ajuta sa rup vraja (si curgerea textului, cum ai spus tu, dar asa construiesc eu, de obicei, cu ruperi) cumva mai aproape de acasa si pentru ca aveam nevoie de stridenta lui. cat despre lipsa puzderiei de comentarii, nu este nicio problema, este suficient ca textul a fost receptat de cine a simtit....magia. multumesc.

madalina,

se preface, da, ai avut dreptate. :)

Claudia,
am remarcat si eu din textele tale. bune..! pohemul de fata se adauga celor lecturate. discurs liric aprofundat, magie(!), constructie, mesaj etc...

dar, ai grija la unele mici contructii:
rotirea nu se numară o rotire două rotiri doar oboseala ei urcă în
tine pentru că punctul se repetă în afara ta / pentru ca....se
tu /ta...tu...simti
simți fiecare zvâcnire altfel și
amețeala asta ca o vrajă

cu prietenie,

Petrut,

constructia ceea o fi zgarietoare (ta/tu), dar am pus special repetitia ca un fel de intarire, e asumata. oricum avem pauza la final de vers, asa ca nu e trecerea foarte...tutuitoare.

multumesc pentru semn. :)