Camera albă

este tainic cum curg versurile astea și cum în curgerea lor dau nastere unei atmosfere sumbre situată undeva la marginea spaimei, unde liniștea nu e altceva decat \"dinții încleștați care obturează țipătul\" iar imaginile se transformă mereu în \"ghemotoace de vată imbibate de sange\", culorile fac dragoste - într-o decolorare profundă, topindu-li-se nuantele -. este poezia care îti ingheață corpul, iți zguduie lumea... deosebit!
numai bine,
alex

ma bucur ca ti-a placut. este vorba despre limite, da.

insistența arătării/indicării locului pentru recluziune: \"dincolo e camera albă\" mă face să asociez spusele autoarei cu faptul că nu-i nevoie să ne uităm fix în soare, ca să simțim că este lumină, ori să punem mâna pe pântecele unei purtătoare de făt pentru a ne convinge ce va să urmeze.

cine nu se poate abține, să poftească-n camera albă!
imaculata concepțiune e un concept controversat, însă controversa e alimentată de \"băgători în seamă\", nu de cei cu mintea-ntreagă.

un excelent poem despre însărcinarea pentru a naște.

Adrian, m-a emotionat foarte tare semnul tau. Ori ca sunt eu foarte sensibilicoasa...Ai conotat perfect! Asa \"vaz\", da. Unde pui ca nu te-ai uitat in soare pentru asta.

***
remarc un poem bine definit. arhitectura palnurilor obsesia spatiului domesctic, nevoia punctului fix.

n.b.trebuie să număr copiii aceștia înșirați unul lângă altul în paturile lor reci în
camerele acestea imense fără uși dând una în alta și nicio ieșire nicio lumină
am pus cerclajul acum totul e sigur și ei vor sta acolo nu vor mai dospi

mai bine decat niciodata...

Petrut Parvescu, e o poezie cu o importanta deosebita pentru mine si o semnificatie aparte... Ma bucur ca ati gasit aici un loc de popas.

să trec pe aici. Um poem bine dozat, transmite și emoționează. E chiar simțit frigul camerelor reci. Sensibilitate ce nu te poate lăsa indiferent.
LIM.