ciutura carmen luminita

scolioza muntelui deranj pentru iris dincolo de auz, se luminează iarba pe buza de piatră rădăcina dă năvală-n plămâni și roca împodobită cu eșarfe de gheață sau pe poteci adună-te

echilibru pe teama de nou frunzele cresc unghii din mal rădăcini jumătate ceața cântărită solar ne desparte

galbenă porție de suflet flămândul rătăcește în gropi urma i se-ntinde acneic senzațiile fierb în muchii ascuns endocrin folicul stingher

aripi mută aerul frumusețea năzare în verde irișii cântă pe chip răsare îngerul timizi pomeții tăi scaldă apusul ascultă pasărea te colindă narcotic

ai fermecat toate clipele să asculte cum cânt- descânt ape și bătaia inimii și- a puștii vânătorului de rațe și- a fâlfâitului de pleoape ai aruncat peste înainte și după plasa cu ochiuri

punct gol mâncat de vierme stelar cu ochi muți în palmă la cerșit lumină respir fotoni despuiați într-un pântec de haos de ce sunt de ce sunt numai eul din tine cu prana rănită

dinspre pași saltă ieri vorbe-n poveste vorbe-n roșu vorbe-n vorbe-n vorbe-n vorbe-n așternutul ploii ................ cu ................ toamnă-n bizar la peretele lui mâine cârje

Le-am pus îngerilor mâncare-n palme să ademenesc nemurirea unei zbateri intacte la miez semințele iubirilor așteaptă să flămânzească soarele, să-i curgă ape răzlețe spre creștetul blond al

Astăzi, o să-ți escaladez frica, să poți respira certitudini, fără ca angoasele să-ți mai atârne de tălpi, o să-ți adulmec trecerea dintr-o emisferă într-alta prin lectura trupului meu. Tu

Cocoțată pe lacrimi, pun șaua peste o prăpastie, botez talpă lângă talpă,pe sub rădăcinile copacului răstignit, nimfele poartă crucea,chem peste mal femeia cu ulcior pe umăr, ea saltă în

căldura din soare inegal pe oase cultivă un aspect de proaspăt versul își cere patimile dinspre dimineți se aude mai

spleen răscolit în lame blană și fier zgomot tropot stingher iarba lipsește spre soare moștenirea lui ieri deșirată uscat frică fugă

mistic mi-e gândul poleirea cu Rai interzisă novicilor păcatul pune umbră din trecut jelanie mută în gât uscat verdele arde iriși în somn iertarea se scrie

Să vorbim despre ce nu spun mâinile noastre, ascunse între coaste, cinci șoapte pe fiecare scaun înfulec aerul din jurul așteptărilor. Ochii cântă \"Besame\", impulsuri fictive despre cum

Despre prima secundă a comei nu sunt multe de spus, este un început, intriga te lasă cu gura căscată nu știi ce va aduce următoarea. Mi-ai dat vârsta ta și a universului cu intenția de a-mi

între amurg și virgin templu visele au ciucuri în trepte cei desculți sparg apa din ploaie răspunde gol pământul așterne negru de noapte crevase-n inimi plesnesc ofrandă

chirurgul meloman extirpă mima din sunete viole rătăcite-n arcuș două degete fură bile din abac sincope stăpâne sacâz pe tac la masa verde a

În jur e doar cald și împrumut spații galbene obtuz, coboară un sunet dinspre întuneric, sângele mi s-ascute speriat, că a rătăcit drumul. Culeg fiecare lacrimă, sarea ei mă satură