secreții

poezie a senzațiilor. Totul spre maladie ireversibilă. E chiar un poem al secrețiilor și te provoacă să îl accepți. (Era să zic să îl guști:) )
Neașteptat, LIM.

hm, uneori îl și guști,hipnotic!
dragul meu prieten ,
L

Folosești cuvinte puternice („gropi”, „acneic”, „muchii”, „endocrin”, „folicul”), practicând cubismul, cu destulă pricepere, atrăgând gândurile în goluri. Personal, nu agreez cuvintele „secreții” și „acneic”. În schimb, m-a tulburat, m-a amețit, m-a încântat epicentrul micuțului poem : „senzațiile / fierb / în muchii”. O muchie este o îmbrățișare, ai simțit bine, ești mare aici. Sintagma „porție de suflet” merită legată de ceva, până să ajungem la „flămândul”. În loc de „galbenă” eu aș pune „inodoră incoloră și insipidă”, pentru că este mai aproape de adevăr (dacă ar fi „galbenă porție sufletească” ar merge, cu motivarea acestei culori, dar mi se pare că arată aiurea). Ultima strofă pare forțată, construită. Poate faci ceva aici, ca s-o armonizezi și s-o recunoască restul poeziei (parcă este scrisă de Ion Barbu !).

comparația mă copleșește!!Pe ultima strofă nu intervin și să vă spun și de ce:acel folicul stingher este el însuși cumulul de secreții, da, știu că se simte exagerat,culoarea, la rândul ei, tranzitează țesuturi dincolo de materie, nu am aruncat(!) cuvintele la întâmplare.
Acest comentariu elaborat mă onorează,
vă mulțumesc ,
cu prețuire,L

Mult mai bine. Poate prea trunchiat. Îmi place și merită evidențiat.
LIM.