,,ce faci? colorez o lume pentru tine !\"

doar tacerea poate insoti acest poem. pentru ca tacerea in context agonesc inseamna doar Nr. afisari, vorbesc

Sf. augustin: iubeste si fa ce vrei!

nu ne intereseaza altceva

cu drag
as

Cezara, gânduri în care în seara aceasta am găsit ceva deosebit!

Apreciez naturalețea și certitudinea coloratului,
taina care înconjoară gândurile și semnul bisericilor care vor pleca fruntea

Colorez o lume pentru tine - un desen al iubirii

cu sinceritate, Silvia

foarte faina comparatia cu \"lenjerie frivolă de mătase\". pe mine ma duce cu gandul la ceva alunecos ca o piele de sarpe, cand rece cand fierbinte.

cu prietenie,
andrei t

Ce răspuns minunat pentru o întrebare banală, pe care uneori o rostim doar din complezență. Tainele păstrate cu grijă ne fac mai misterioase și într-adevăr să fii o femeie iubită nu e un păcat de neiertat. Fericite cele ce și-au pătat sufletul de culori!
Inima mea s-a atins și ea de pulberea strălucitoare a aripilor tale și pentru o clipă a tresărit.

voi ați colorat acest poem!
angela:așa voi face! ca un duș rece a fost comentariul tău! mulțumesc!
silvia: mulțumesc și eu pentru sinceritatea cuvintelor tale!
andrei:lenjeria de mătase este un animal frivol!
maria: o lume colorată îți doresc!

Taina asta atât de ușoară a iubirii oscilează între dorința de a fi ascunsă și aceea de a fi sacralizată. Nici una ,nici alta nu se întâmplă și-i atât de spectaculos să spui tuturor că ești o femeie iubită!

PP

Iar eu fac ce fac demult... de la Eminescu la Blaga si invers! poemul clasic ramane mereu si mereu modern, cand inseamna, cand se numeste poezie... de aceea ma bucura versul tau... imi amintesc cu nespusa placere si incerc soptit un vers memorabil care face parte din noi, care ne marturiseste si ne tulbura!



Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

si nu ucid

cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc

în calea mea

în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

Lumina altora

sugruma vraja nepatrunsului ascuns

în adâncimi de întuneric,

dar eu,

eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-



si-ntocmai cum cu razele ei albe luna

nu micsoreaza, ci tremuratoare

mareste si mai tare taina noptii,

asa îmbogatesc si eu întunecata zare

cu largi fiori de sfânt mister...


Da, poezia naste acel cumul, acea inima care aduna, se umple de acele trairi devenite simbolice/eterne... nu putem sa trecem dincolo decat prin iubire?

\"el îmi colorează inima
cu ploaie
ca o certitudine\"

O noapte dulce!

domnule petrache: imi era dor de com/urile dvs!taina asta va ramine nespusa!
doru dorian david:tu vii de fiecare data si imi colorezi poemele cu alte nuante!
tainele sunt greu de purtat in suflet. ele au nevoie sa fie rostite!aici ma intreb cui, mai avem cui??si iubirea, uf...
multumesc domnilor,
cezara

ești in off dar pentru mine ești pe prima pagina. mulțumesc pentru comentariul tău colorat!
cu drag,