Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@cezar-c-viziniuckCV
Cezar C. Viziniuck
@cezar-c-viziniuck
Poezie

Aurora

2 min lectură·
Mediu
Noaptea târzie scârțâia în tâmple
ca un tramvai ruginit,
iar oamenii – ăia care nu dorm niciodată –
își vârâseră viețile prin fereastra ei de la parter
ca niște animale cu haine ieftine.
Aurora le deschidea uneori cu un gest
care părea o oboseală veche,
alteori doar închidea ochii
de parcă nu-i pasă dacă intră cineva
sau dacă dispare lumea întreagă.
A fost tot felul de lucruri:
tunsori ratate, meserii trecătoare,
o poveste care nu s-a așezat nicăieri.
Rareori o vedeam.
Și atunci îmi scăpa numele ei pe stradă
ca o monedă ruptă:
Aurora!
Nu se oprea.
Doar ridica un colț de gură,
ca și cum îmi făcea semn
să-mi văd de prostiile mele.
Poate e moartă.
Poate doar s-a ascuns într-o altă viață
unde nu mai ajung nici trenurile întârziate
și nici vorbele mele cu nervi.
Când o să cobor în întunericul ăla mare,
nu din groază, ci din reflex,
am să strig iar după ea.
Prima umbră care-mi va zâmbi
o să primească numele ei
fără să știe de ce.
Și o să treacă mai departe,
firesc, indiferentă,
la fel ca atunci când o vedeam
și nu știam nici eu, nici ea
dacă tot ce-a fost
a fost cu adevărat
sau doar o insectă cu aripi moi,
căreia i-am pus un nume
doar ca să nu se piardă.
Cezar C. Viziniuck
03387
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
223
Citire
2 min
Versuri
41
Actualizat

Cum sa citezi

Cezar C. Viziniuck. “Aurora.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-c-viziniuck/poezie/14196467/aurora

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@erika-eugenia-kellerEK
Distincție acordată
Erika Eugenia Keller
Mi-a plăcut mult atmosfera poemului și felul în care Aurora rămâne între real și mit. Tocmai pentru că textul are o forță vizuală mare, cred că ar câștiga și mai mult dacă unele imagini ar fi puțin concentrate, lăsând finalului spațiu să lovească mai tăios (e doar o părere). Aveți un final foarte bun, poate merită chiar accentuat, sau scurtat restul, ca să îl scoată mai tare în față. În rest, rezonez cu poemul și îl percep ca pe o voce autentică și aparte.
0
@djamal-mahmoudDM
Djamal Mahmoud
Este un poem urban-melancolic foarte bine articulat, construit pe figura unei prezențe evanescente care devine pretext pentru explorarea singurătății, a ratării cotidiene și a nostalgiei. Imaginile sunt clare și eficiente („noaptea scârțâia în tâmple ca un tramvai ruginit”, „numele ei ca o monedă ruptă”), iar tonul narativ-confesiv creează o atmosferă coerentă. Slăbiciunea poemului este ușoara sa prolixitate și câteva pasaje explicative, dar rămâne o piesă solidă, cu final memorabil și echilibru stilistic.

Cu respect
0
@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Să fim pregătiți ca atunci când coborâm “în întunericul” ce se adânceşte absorbind nimicniciile şi tenebrele, să îi pliem “aurora” care îl poate transforma în “umbra” cu care să stabilim relații de prietenie.
0