Poezie
k e b a b
și scorțișoară
1 min lectură·
Mediu
în camera mea
se adună mormane de idei
în fiecare zi aleg câte una
o vâr în mașină și pornim la cumpărături
volanul e ca o farfurie mare de griș
din care mănânc uneori când mi-e poftă de ceva dulce
viteza are atunci gust de scorțișoară
pe șosea linia continuă se descompune în cristale de
zahăr
la stop un tir claxonează
tresar și mă gândesc la prosoapele deocheate
pe care șoferul trebuie să le aibă
inșirate peste tot pe banchetă
observ că îl cheamă ghiță e un tip solid și fără tricou
cred c-am să fiu arestată pentru trafic de gânduri
opresc la supermarket
portarul halește un sandwich cu pui
urc până la cinci
și dau peste o țigancă ce vrea să-mi ghicească
mă învârt printre raioanele cu parfumuri
ne amețim simțurile eu și ideea
simt că îmi crapă venele
au oprit aerul condiționat
în cabina de probă ideea zbiară ca o bezmetică
mă înalț pe vârfuri
îmi ridic rochia cu buline până pe coapse
e chiar mișto
hai la o înghețată cu fistic
apoi conducem până în costinești
nimic nu se compară cu un kebab si o baie în mare
după un drum de 7 ore
074.901
0
griș, dulce, scorțișoară, zahăr, prea multe. prea multe.
apoi kebab, sandwich cu pui. uh. aglomerare de elemente culinare aboslut sufocantă.
efectul poate fi greața. să fie asta legătura cu ideea? să fie acea greață a acelui autor? nu, nu.
aici e rochia cu buline, maltratată de un descriptiv-amalgam.