am venit
cel care va urma
nici el n-a găsit un răspuns la nenorocita de întrebare
,,de ce trebuie ca voi
părinții mei să fiți așa
de când m-am născut eu’’
ce puteam să-i
este absurd să te-ntrebi
care este și unde se oprește
idealul de zbor la școala mutanților
din orașul mutanților aparținând nimănui
sau prostiei în stare pură mii de nopți de veghe
pentru
mâinile tale țeseau pânza de borangic a irealității
mari turme de capre sălbatice
mă urmăreau-n poeme abisale
de nedeslușit pentru neinițiați
parfumul tău stacojiu
mă făcea
eminescu n-a fost tăiat
apud dilema veche an XI nr 519
din 23-29 ianuarie 2014 pagina 24
EMINESCU A FOST DECAPITAT
cam asta ar fi trebuit să spună domnul rector
în timp ce două doamne
în fiecare zi deveneam bărbatul robinson
agățat prin mii de fire de nisip de orizont
în fiecare zi trăiam prin disimulare
și din vreme-n vreme participam la jocul de satyri
aș fi vrut să
asemănarea lucrurilor și a întâmplărilor oamenilor mari și a celor obișnuiți
trece de zidurile memoriei și țărmurele
se macină pe nisipul de aur înghițit de gura peștelui –sabie
pe terenul de
în ziua aceea pe cămașa mea o chema zeus
venit să-și rămas bun de la mine
în chip murind
mă-ndreptam spre olimp
vorbind despre taxe și impozite neplătite
& cum totuși
se vor achita
dacă
timpul în dezmăț cu trupul
căzuse pradă souvenirurilor aduse-n port de pirații
care-l cunoscuseră pe shakespeare din tată-n fiu
neputând să moară precum ceea ce se zvonea din adâncuri
astă-vară el avea atât de multă nevoie de mine încât pentru el
numai pentru el am început să scriu istoria lumii
prietenii mei de demult au venit la mine
s-au așezat în juru-mi și am început să
după victoria lui ștefan cel mare de la podu-înalt împotriva turcilor
județului vaslui îi plac doar truismele și lucrurile facile
trăim epoca ANTI-OMULUI
ar fi o ipocrizie să spunem
pumnul melancoliei mă lipi de pereți
nimic nu te poate salva îmi spuse schopenhauer
mâncând un buddha de ciocolată
viața nu e nimic altceva decât
acest buddha din care curge lapte și
l-am înțeles pe t s eliot bând din ceașca amară de pelin cules din mâna reginei
pedalam pe invizibila cochetărie a lacrimilor de muiere
dă-mi lacrima ta
dă-mi lacrima
ia-mi
cum vor fi arătat serbările lui dionyssos
nu știu să descriu în detaliu
vechii greci credeau în zeii lor
mai mult decât credem noi în greve
ei mâncau filosofia pe pâine
noi cerșim un fel de
mai înainte de a începe recuperasem massada pe calea splendorii
mi se spusese că nu am voie să vorbesc despre toate acestea
în somn Îngerul mă pălmui & în visul de 72 de ani
începuse să-mi
pe vremea aceea soarele apunea
numai când se adunau bătrânii
la contemplarea asfințitului călare pe tancurile sărăciei
eu cred că soarele apune de fiecare dată când nu știm
să-l recunoaștem
nu ar fi trebuit să moară
cel pe care l-am găsit vinovat
de trei mii de ani & mai bine
nu a venit să-și ceară iertare
nicio secundă
între anii 2004-2017
în ce sens adevărul
aproape siamezi
polare deveniseră nopțile
zăcând în cearceafuri ude
primăveri nedeslușite
păreau să nu mai înceapă
părea să nu mai fiu
părea să nu mai vii
în încordare
trupurile
și după ce ai spus că globul pământesc
se mutase la zăpodeni la mine în casă
și am urcat pe coline pe sub nori roșiatici
de noiembrie de ruteniu
și după ce anevoie m-am despărțit de
eu sunt o carte deschisă de angelo poliziano
tu ești însăși pagina
scrisă de la sine sau de mine
quarum incolunt belgae
o rugăciune
în fața catapetesmei de lemn
din biserica din
aibi grijă de mituri ca de viața ta
mai mult decât de viața noastră
printre straturile de pătlăgele
mai mult verzi decât roșii
de la casa rămasă în pământ
ca un semn al epicii
CD