timpul în dezmăț cu trupul
căzuse pradă souvenirurilor aduse-n port de pirații
care-l cunoscuseră pe shakespeare din tată-n fiu
neputând să moară precum ceea ce se zvonea din adâncuri
astă-vară el avea atât de multă nevoie de mine încât pentru el
numai pentru el am început să scriu istoria lumii
prietenii mei de demult au venit la mine
s-au așezat în juru-mi și am început să
după victoria lui ștefan cel mare de la podu-înalt împotriva turcilor
județului vaslui îi plac doar truismele și lucrurile facile
trăim epoca ANTI-OMULUI
ar fi o ipocrizie să spunem
pumnul melancoliei mă lipi de pereți
nimic nu te poate salva îmi spuse schopenhauer
mâncând un buddha de ciocolată
viața nu e nimic altceva decât
acest buddha din care curge lapte și
l-am înțeles pe t s eliot bând din ceașca amară de pelin cules din mâna reginei
pedalam pe invizibila cochetărie a lacrimilor de muiere
dă-mi lacrima ta
dă-mi lacrima
ia-mi
cum vor fi arătat serbările lui dionyssos
nu știu să descriu în detaliu
vechii greci credeau în zeii lor
mai mult decât credem noi în greve
ei mâncau filosofia pe pâine
noi cerșim un fel de
mai înainte de a începe recuperasem massada pe calea splendorii
mi se spusese că nu am voie să vorbesc despre toate acestea
în somn Îngerul mă pălmui & în visul de 72 de ani
începuse să-mi
pe vremea aceea soarele apunea
numai când se adunau bătrânii
la contemplarea asfințitului călare pe tancurile sărăciei
eu cred că soarele apune de fiecare dată când nu știm
să-l recunoaștem
nu ar fi trebuit să moară
cel pe care l-am găsit vinovat
de trei mii de ani & mai bine
nu a venit să-și ceară iertare
nicio secundă
între anii 2004-2017
în ce sens adevărul
aproape siamezi
polare deveniseră nopțile
zăcând în cearceafuri ude
primăveri nedeslușite
păreau să nu mai înceapă
părea să nu mai fiu
părea să nu mai vii
în încordare
trupurile
și după ce ai spus că globul pământesc
se mutase la zăpodeni la mine în casă
și am urcat pe coline pe sub nori roșiatici
de noiembrie de ruteniu
și după ce anevoie m-am despărțit de
eu sunt o carte deschisă de angelo poliziano
tu ești însăși pagina
scrisă de la sine sau de mine
quarum incolunt belgae
o rugăciune
în fața catapetesmei de lemn
din biserica din
aibi grijă de mituri ca de viața ta
mai mult decât de viața noastră
printre straturile de pătlăgele
mai mult verzi decât roșii
de la casa rămasă în pământ
ca un semn al epicii
adevărul e că nici eu nu am știut că ginsberg s-a născut în new jersey
și nici prietenul meu care mi-a citit primele 120 de pagini de meditații metafizice
personale asupra lui kierkegaard la etajul
omul de nicăieri este totuși de undeva
și anume din acel trecut al omului care și-a pierdut
demnitatea de a spune lucrurilor pe nume
trăind de azi pe mâine într-un viitor improbabil
el este
ajuns în orașul monștrilor
moș crăciun păși imperial
atât de viu încât băiatul meu
îi sufla zăpada din barbă
împrăștiind țurțurii de argint și de gheață
vremea era pe sfârșite
nu auzi
(1)
îți scriu din patria mea ierusalimul
ca și cum m-aș întoarce de ziua națională
în prezent
incognito
pentru a vedea ce se mai întâmplă
politicienii din țara mea
jucau de-a baba oarba
ținându-ne de mână
taboo pe vremea aceea și mult mai târziu
am înțeles ce înseamnă suferința din dragoste
dedicațiile pe care le poți împrumuta
muribundului înainte ca tu să devii
și de-o fi să mor
înainte ca luceafărul de seară
să răsară dragilor dragelor
să știți că am avut o durere în piept
de la un fel de inimă solidificându-se
și lichefiindu-se în funcție