Cătălin Al DOAMNEI

refuz regia ruginită a lumii și respir un aer mai pur din idealuri păscute de cămilele împăratului iustinian secătuit de adevărul nisipurilor înalțând un imn de slavă derizoriului

din punctul de vedere al strămoșilor care nu m-au întrebat dacă vreau să mă nasc mi s-a acordat cea mai înaltă demnitate posibilă pe alocuri neinventată insuportabilă

mă asemui tuturor acelora care au fost prin viața mea și aș fi vrut să nu fie era întuneric dar ce fel de întuneric în orașul plin de umbre devenisem singurul drum alb în orașul de sub

vladimir putin knockout soljenițîn în toamna uscată cu mâna uscată ascultând vocea uscată a inimii coborând cu ion moiș în hiperboreea aceasta este fotografia în sepia pe care nu o va mai

mă zbăteam între viață și moarte viața mea uneori era dictată de paganini singurul dictator pe care l-am recunoscut ca dictator în viață fiind nu știu cum aș fi reacționat față de

ne obișnuiserăm cu resemnarea cum să-ți mai trăiești clipa altfel decât din cărți eroii mor colectiv aripile ți se topesc înainte de vreme nu astfel ți-au menit bătrânii zei târzii își

înspre tine veneau infanții înspre mine infantele pessoa frângându-mi singurătatea evului mediu în care superb mă adăpostisem pessoa descompunând cu mintea mea lucruri în esență alchimică

poate că lucrul cel mai impresionant din istoria paideică a lumii îl reprezintă felul în care heidegger bolnav era adus să –și țină seminariile PE TARGÃ aceasta a fost singura condamnare la

am venit cel care va urma nici el n-a găsit un răspuns la nenorocita de întrebare ,,de ce trebuie ca voi părinții mei să fiți așa de când m-am născut eu’’ ce puteam să-i explic

este absurd să te-ntrebi care este și unde se oprește idealul de zbor la școala mutanților din orașul mutanților aparținând nimănui sau prostiei în stare pură mii de nopți de veghe pentru

mâinile tale țeseau pânza de borangic a irealității mari turme de capre sălbatice mă urmăreau-n poeme abisale de nedeslușit pentru neinițiați parfumul tău stacojiu mă făcea

eminescu n-a fost tăiat apud dilema veche an XI nr 519 din 23-29 ianuarie 2014 pagina 24 EMINESCU A FOST DECAPITAT cam asta ar fi trebuit să spună domnul rector în timp ce două doamne

în fiecare zi deveneam bărbatul robinson agățat prin mii de fire de nisip de orizont în fiecare zi trăiam prin disimulare și din vreme-n vreme participam la jocul de satyri aș fi vrut să

asemănarea lucrurilor și a întâmplărilor oamenilor mari și a celor obișnuiți trece de zidurile memoriei și țărmurele se macină pe nisipul de aur înghițit de gura peștelui –sabie pe terenul de

în ziua aceea pe cămașa mea o chema zeus venit să-și rămas bun de la mine în chip murind mă-ndreptam spre olimp vorbind despre taxe și impozite neplătite & cum totuși se vor achita dacă

timpul în dezmăț cu trupul căzuse pradă souvenirurilor aduse-n port de pirații care-l cunoscuseră pe shakespeare din tată-n fiu neputând să moară precum ceea ce se zvonea din adâncuri

astă-vară el avea atât de multă nevoie de mine încât pentru el numai pentru el am început să scriu istoria lumii prietenii mei de demult au venit la mine s-au așezat în juru-mi și am început să

după victoria lui ștefan cel mare de la podu-înalt împotriva turcilor județului vaslui îi plac doar truismele și lucrurile facile trăim epoca ANTI-OMULUI ar fi o ipocrizie să spunem

tocmai treceam prin dunga de aur a orizontului hiperborean neîntors de la oaste vedeam satul cu ruptele-i aripi străveche &uitată pagină

pumnul melancoliei mă lipi de pereți nimic nu te poate salva îmi spuse schopenhauer mâncând un buddha de ciocolată viața nu e nimic altceva decât acest buddha din care curge lapte și

l-am înțeles pe t s eliot bând din ceașca amară de pelin cules din mâna reginei pedalam pe invizibila cochetărie a lacrimilor de muiere dă-mi lacrima ta dă-mi lacrima ia-mi

cum vor fi arătat serbările lui dionyssos nu știu să descriu în detaliu vechii greci credeau în zeii lor mai mult decât credem noi în greve ei mâncau filosofia pe pâine noi cerșim un fel de

mai înainte de a începe recuperasem massada pe calea splendorii mi se spusese că nu am voie să vorbesc despre toate acestea în somn Îngerul mă pălmui & în visul de 72 de ani începuse să-mi

doamnei Elena Tamba Dănilă, cu ocazia tezei de doctorat vocala « o» va fi având un parfum nemuritor ce te face să-ntorci privirea mai ales