Cătălin Al DOAMNEI

am vrut să fim fericiți nespus de fericiți și am lăsat toamna să fie veșnic verde și orice anotimp descifrat în culorile hieroglifelor lui platon de la heliopolis știam că ai să vii

cum întâmpinau grecii obișnuiți moartea este problema fundamentală a lumii gătind la felul întâi un fel de varză-a-la -greque amestecând lacrimile de idol neputincios cu lacrimile femeilor

ne dădeam întâlnire în poeme cubiste lumea aceasta este un cub de gheață privește pereții cubului adus de la poli stăteam la rând pe linia specială de psihiatrie comutațională* ce cuvânt e

de câte ori fratele meu mai mare își amintește cum am servit primul as cu mingea de tenis din filmul lui antonioni oamenii culți din cinema le-au spus invincibililor de la wimbledon că

motto: ,,în închisoare fiind, condamnat la muncă silnică pe viață, redusă apoi la numai la 25 de ani de temniță, un martor, coleg de celulă cu poetul, întemeietor al ,,Gândirii’’,

fusese o noapte neobișnuită david linch începând să facă rânduială printre coșmarurile de-nceput de toamnă bb împlinise vârsta bunicii mele sharon stone deghizată-n instinctul de fiară încă

în ziua care înainta precum râurile întorcându-se spre matca fecundă descompus în culori sancho panza fu trezit de

când fratele meu a vorbit despre pușkin se părea că rănile i se vor închide de la sine despre inutilitatea oamenilor nedemni și a lucrurilor nemuncite vorbea arareori suferința adevărată

de când a murit havel totul îmi merge pe dos locuiesc în infern și cerșesc un alt timp magazinele cu vise se închid mai devreme fantomele iernii se dezgheață și drumul spre casă e cu mult mai

nimic dinafară nu mă mai poate atinge azi am văzut mai puțini repetenți oricât de mulți corigenți ar fi lăsat iorgu iordan era cald atât de cald căldura lui eliade înlocuise bordelul lui

singurul intelectual din oraș a fost profesorul meu ceilalți erau simpli funcționari mai mult răi decât buni de multe ori își desfășurau memoria de animal hămesit pe asfalt ori pe firmele

din ce în ce mai mult viața mea semăna cu aterizarea unui avion într-un oraș fără aeroport când am rostit cuvintele magice învățate de la profesorii

în acea zi m-am întors în trecut ca-ntr-o casă părăsită uitasem până și numele lucrurilor prăfuite neșterse de sinele gravat pe mîini inimi și pietre translucide o

într-o zi voi scrie o poezie fericită cu toate stările transpuse din clipa faustică oprită de mine pe loc repaus starea fericirii fiind ultima piatră albă de râu ce ți-am adus-o la un

1. cubul desenat de legiuitor nu exprimă perfecțiunea ci temnița 2. în suflet ninge și viscolește meteorologii au de lucru drumarii de deszăpezit 3. ideile înfășoară trupul ca niște

lumea chimică a fariseului plesnește ca ploaia lacustră peste lumea vameșului ajuns pelerin rus nu-l mai vede nimeni cum intră în lume și pleacă stângaci cei care n-au citit niciodată pelerinul

ca să vindec neamul meu am vrut să găsesc leacul vracilor de demult să-l dezbrac de mantia neliniștii de fuga de veacuri intrată-n cimitirul de sub casă în care frumusețea fusese împușcată în

nu mai aveai nume & voiam să te strig intrasem în cimitire de elefanți & ne amăgeam cu eșarfă de fildeș pentru mama lui buddha prea grea

începuse să-mi fie dor de timpul acela înalt atât de vechi al vieții mele când stelele apar se sting și mor într-un alt orizont printre cioburi de zei din religii

Între ignoranță și uitare legea este floarea de cireș Don Quijote vorbind despre pământ pietre și codri seculari hoții de cai au vrut să fure boul lui Grigorescu Oul din care a ieșit

acum voi discuta despre hamlet cândva am spus eu am fost singurul hamlet al acestui pământ deși nu m-am răzbunat pe nimeni &nici nu o voi face în locul meu va vorbi DUMNEZEU hamlet mi-a

după o vacanță la cules portocale niciun școlar nu a învățat lecția la limba română din pricina faptului că aceste cunoștințe rupestre nu te ajută la nimic după ce ai câștigat la alba neagra cu

parlamentul româniei a fost asediat o bătrână a adus lumina lui ștefan cel mare de la putna trei zile și trei nopți a stat lumina nevăzută deasupra bucureștilor până când ioan alexandru să

de la o vreme am vise foarte stranii cu oameni mari din diferite timpuri și sfere pe care tu mi le tălmăcești cu dicționarul de iluzii având o concepție foarte înaltă despre lume și