Poezie

poemul fericit

1 min lectură·27 noiembrie 2012

Mediu

într-o zi voi scrie o poezie fericită

cu toate stările transpuse din clipa faustică

oprită de mine pe loc repaus

starea fericirii fiind ultima piatră albă de râu

ce ți-am adus-o la un seminar epicureic

în care n-a mai vorbit nimeni în afară de mine

mai liniștit parcă după ce am spus că muzica ploii

tocește și albește huma în care voi vrea

să fiu îngropat planând fericit

pe deasupra pământului admirând

narcise sălbatice și floarea-de-colț

după ce am terminat de întrebat toți filosofii lumii

ce este fericirea

epicur m-a întrebat pe mine

ce este fericirea

și negăsind o altă limbă în care să răspund

prin pădurea buclucașă

măsurând distanța dintre arborii tăiați

și cei care mai rămăseseră în picioare

ca un fel de sedilă adevărată

între două consoane neinventate

pentru sfârșitul fericit al poemului fericit

i-am spus lui epicur că fericirea adevărată nu se termină

prin urmare nu poate exista o definiție de dicționar

ci doar dicționarul- tezaur în care s-au rătăcit

fără speranță de a ajunge vreodată-n lumină

toate nefericirile posibile ale unui singur om

pe care-l chema faust

001.268

Cătălin Al DOAMNEI. “poemul fericit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalin-al-doamnei/poezie/14018878/poemul-fericit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.