pesimismul vameșului de pe strada mea

lumea chimică a fariseului plesnește ca ploaia lacustră peste lumea vameșului ajuns pelerin rus nu-l mai vede nimeni cum intră în lume și pleacă stângaci cei care n-au citit niciodată pelerinul rus se schimbă la față devin pământii –illuminati se îmbracă tărcat vaporean îmi imaginez că toți cei care-și postează coeficientul de inteligență pe net și care tot vor să ne subțiem ca o lamă de cuțit într-o bună zi vor repune inchiziția în drepturi și lumii inapte de a gândi metafizic i se va preda arma rugăciunii inimii ca singura armă mortală cu laser lingvistic spintecând pământul de suferința inorogului ce se vindecă în camera mea plină de cărți numai de raftul întâi niciodată n-am trăit din iluziile altora ci numai din ale mele mai fertile decât amenințările cu moartea când îmi exersez banalele antrenamente ninja singurul lux pe care mi-l pot permite fără bani în țara cu cei mai mulți miliardari analfabeți se declanșează raliuri cad funcții guvernamentale se cerșește aurul dacic rusesc comunist vânzătoarele de la supermarket se bagă sub masă cineva aruncă în ele cu bani și monezile sunt adunate să ai pentru când duci mortul la groapă numai că toți morții sunt excursioniști fiecare om de bine are mai multe cauciucuri în pod decât scrisorile adevărate ale ispitei din tinerețe când ne-am revăzut cel mai bun prieten al meu președintele frăției din uruk devenise pesimist se îndoia până la glezne de viitorul nepoților săi și nici nu mai credea că va mai prinde să-i vadă ronțăind cele douăzeci de tone de mere bot de iepure celălalt prieten se teme că nu va mai avea cui să le vândă toate miresele l-au înșelat cu un tir de bărbați presa feminină n-a mai scris nimic trecând cu vederea faptele infidele ale bărbaților infideli pedepsiți la o așteptare mai lungă decât tirul toate lucrurile în interiorul cărora mi-a fost dat să mă mișc se ordonă ca decimarea în imperiul roman sala de clasă numărul doi a mea a băiatului meu etajul doi pentru cei doi profesori de literatură din liceu singurii care mai discută din doi în doi ani problemele de literatură de pe toată planeta doi elevi din 22 de milioane au răspuns afirmativ literaturii două femei m-au iubit punându-și în joc viața pentru mine prima a fost mama mea care mi-a dat totul fără să-i dau nimic a doua a fost o ființă necunoscută fără aripi născută în aceeași zi cu mine în aceeași lună în același an a oprit tramvaiul pe linii m-a luat de mână să mă ducă să-mi vorbească părintele cleopa operat a doua oară de rinichi la spitalul din copou am trecut prin două uși nu le-a deschis nimeni