Cătălin Al DOAMNEI

un lucru îmi devenise cert nu am fost făcut pentru lumea aceasta & cu toate acestea am rezistat mai mult decât eminescu un lucru îmi devenise cert pierdusem prea de multe mii de ori

după ce am scris mihai eminescu șofer am început să-mi revăd colegii pe domnul maistru cu părul cârlionț a la unchiul micu de la târgoviște paranteză pătrată după ce distrusese mai

e oficial s-a dat la știri pentru finala de pe maracana din 13 iulie 2014 ora patru dimineața ROMÂNII ȘI-AU ÎNVIAT MORÞII un fel de mumii înaripate țin locul zburătoarelor cu gheare și

de ziua culturii naționale nu m-am reîntâlnit cu alexandru călinescu el știe cum arată limba română in revista de limba română cu paginile în limba rusă bibliografia pe care o străbăteam în

am și acum emoțiile din declarație de dragoste visam să urmez medicina pentru a-i vindeca pe ai mei de toate bolile în casa lor fiind mai multe medicamente decât mâncare ora de a le lua

îți rupsesem pasul și mă ascunsesem după un vraf hârtii pe după soare pe după lună& eram capabil să pun o întrebare de o mie de miliarde numai și numai pentru ca-n viața noastră de

nu reușisem să ajung la moartea afroditei și cel care secătuise o țară m-a chemat să-mi arate însemnele triumfale ale dezastrului și să mă roage să rostesc elogiul funebru al unei vieți trăite din

la poale de angkor acolo șezum și plânsem în tonuri de mi și de re do de sus și do de jos în gamă minoră mai întâi în cea majoră mai apoi unde cânți tu golemane unde bate vântul de

trăiesc handicapul omului care a cunoscut geniul în această viață îl numesc geniu pe părintele teofil pârâianu de la sâmbăta de sus 1400 de

trecusem și de mitul lui robinson 28 de ani de îndelungă suferință poate mai grea decât a lui mandela mandela se odihnise pe un pat de lemn îmblânzise șobolani și hienele se lăsau mângâiate

cel care nu face diferența între omul de geniu și prost idioțenia care a cuprins o țară mereu foarte gri o planetă coborâtă în subterană și lăsată să-și piardă identitatea săpând galerii de

ioane ioanee noi ne-am

după modiano cea mai grea luptă cu mafia nu se dă în culise ci la vedere în plină zi pe stradă printre oameni obișnuiți cumsecade a căror omenie pune lumea pe gânduri albastre mov

visam, visai auzeam tot mai viu glasul tău de pasăre-lyră coborând prin mine ca respirarea, stingându-se sub aripile tale. poezia devenise o altă formă de agregare a ființei în

viața mea fost atât de grea încât nici nu mai am nevoie de ciorne ca s-o transcriu pentru a retrăi discuțiile cu bogdan și cu tine wu li bogdan singurul care a învățat sanskrita până la capăt

trăiam de mult timp printre hiene & nu mă obișnuisem cu legea junglei ești mort mi-a urlat cordial ben de la o

orice peisaj dacă nu devine transcendent își pierde demnitatea locuiesc vremuri sărmane și primul care a dat un răspuns metafizic a fost holderlin mergând pe jos la paris mersul pe jos la paris

ne iubeam metafizic și satul aramaic în care ne stabilisem de mai mult timp ne învățase gesturile și felul de a fi pe dinafară rapoartele nato și hamas erau mereu foarte proaste

am vrut să am cuvântul cu putere de lege al hiperboreilor nu eu am ales să proorocesc oamenilor paranoia în timpuri paranoia nu foarte demult într-o zi geroasă de februarie ajuns lângă fabrica

ce forță poate dezvolta absurdul serviciilor de contraspionaj ale întunericului din moment ce bruce lee are o singură limită moartea eu sunt aici pe tot tărâmul de luptători shaolin dacă

se aliniaseră gândurile pe două rânduri într-unul se adunau anotimpurile precum Verbul deasupra curcubeului confucius cobora din

eu cred că romantismul a început cu novalis cu floare-albastră culeasă de pe stânci metafizice în poeme metafizice față de care ziua își cere iertare ajung în curând la limanuri cu lampioane

eu cred că beethoven a compus eroica pentru piața universității și pentru poporul meu o simfonie însângerată trăită la mari altitudini de jurnaliști care nu au știut niciodată ce-nseamnă să

Nemuritoarei mele profesoare de limba și literatura română din liceu, Greta Lascăr, profesorului V. I.