Carmen Sorescu

primul paragraf este de un adevar si de o cursivitate a trairilor iesite din comun. si restul textului este construit la fel, dar primul paragraf ca orice inceput retine atentia intr-un mod deosebit. colectia texte filosofice are material as zic didactic, foarte mult datorita acestor texte.
\"Niciodată un exilat nu se va resemna\", este amoftegma are o aleg pentru motto.
ps: azi e duminica floriilor, deci la multi ani.
mcm

tot timpul iti caut pagina, nu observasem ca ai postat, textele tale sunt ca o terapie heliomarina, ies de pa pagina ta ca dintr-o apa adanca, care ascunde capcane, pe care le-am evitat, am trecut de ele, de ce nu, daca e soare, ma bronzez pe plaja imaginara.
\"Timpul nu ar trebui să suporte nici o unitate de măsură\", atunci s-ar crea un haos, iar oamneii trebuie sa convietuiasca dupa niste regului, ideal ar fi cum spui tu, pana si aici vad o idee de globalizare, deci fara unitate de masura. mi-a placut:\"nu exista tragedie in singuratate\", este o axioma frumoasa si adevarata.:)
mcm

poemul inncepe cu un zambet si un gust amar, ma refer la titlu, un oximoron reusit. nu am sa vorbesc despre tehnica, dar am obsservat strofele aproape identice, am sa ma opresc la poezie in sine. ideea cu penetratrea serpilor pe sub piele persista in tot textul, ceea ce inseamna ca acest pilon de baza al poemul \"sarpele\" l-ai urmarit tot timpul cu ochi de vultur, de peste tot, de pe coasta, de pe mare, cu frica oarecum, cu neincredere, si chiar cu pofta de a te transforma intr-o acvila de munte, eu as fi facut-o la final. mesajul poemului este clar, simplu, transparent,este un poem-avertisment, un sentimnet straniu, daca bag mana in poem sa culeg o metafora, trebuie sa fiu atenta, sa nu fiu muscata. este venin in scris, este fiindca altfel nu se putea scrie atat de pasional despre sarpe. cel mai mult mi-au placut acele de siguranta si tivul realitatii, sufeltul nu se smucea din stern,pielea netezita cu bune intentii. desi, nicaieri nu se regaseste explicit comparatia om-sarpe, poate in strofa a 3-a \"unele ființe sunt mai parșive/decât domnii șerpi\", dar fiinta nu e obligatori sa fie si om, totusi mizez pe om. cine este ea?
mcm

rigid
al textului

nu am inteles ce inseamna exagerare lingvistica. cu putina atentie vedeai poemul, dar te-ai impotmolit, poemul nu e rigit, e original prin idee, tehnica. ar fi bine sa manevrez unelte, eu le simt doar. mi-ai amintit de alice, ai acelasi stil de abordare a textului.
multumesc si te mai astept
mcm

reusita parodia, are efect, daca as deschide calculatorul mereu la 7 dimineata si as zambi ca acum are fi o mare realizare. pe langa umorul strecurat fin am gasit si ceea ce va caracterizeaza pe deplin, imagini pure,inedite care formeaza un adevarat poem, si anume:
melancolici prizonieri
în mînăstirea patului alb,
manastirea patului alb este o constructie originala, are un subinteles trist, ironic, nu aveam cum sa nu remarc un vers atat de profund.
apoi iarasi vin niste versuri puternice:
am împărțit camera cu acești numeroși/inorogi/inimile noastre în formă de pîini
zvîcneau ca mareele oceanice. aici gasesc poezia in starea pura.
finalul \"barbatii lumii incet se topeau\" are o finete aparte.
per total o parodie delicata, figuri de stil surprinzatoare, comparatia \"inima-paine\", din care sa mananci la mciul dejun, cum fac eu acum, metafore pe paine.
mcm

diana,
mai intai de toate am pus titlu, am sa mai extrapolex ideea, sa fac mai multe versuri, daca ai fost asa multumita si ai zis ca nu ar plictisi, am sa a in vedere.
angela,
este oarecum morbit, dar suportabil. am inteles unde am gresit, desi trebuie sa recunosc cu tristete ca nu mereu pot da randament maxim, e bine totusi ca la final am reusit sa dau un sens.
mcm

danutz, ma bucur ca poemele tale au fost apreciate si iti doresc multa inspiratie. poemele tale publicate pe acest site au fost mai mereu printre preferatele mele. felicitari.
mcm

nu stiu care a fost sursa de inspiratie, dar merita sa mai incerci, eu cred ca in tine zac multe carti de poezie pe care ar trebui sa le aduci la lumina.
desi poemul kilometric, nu oboseste, retine atentia, nimic nu este diluat, fiecare strofa are forta, poate fi la fel de bine un poem in sine fieare strofa ca atare. am gasit cateva expresii cum rar am mai citit, le redau, pt ca merita scoase in evidenta:
1. in primul rand ideea din prima strofa cand iti imaginezi ca ea este foarte batrana si vei face dragoste cu ea pana intinereste, mirosind a dumnezeu.
2.vom face schimb de inimi ca de perne.
3.și-mi voi naște amîndoi ochii din orbite de parcă ar fi doi copii pregătiți să plece împreună la școală.
4.dacă va fi vreodată să pleci cu un înger. ce fel de plecare? e putin mister aici.
5.apoi voi desena pe cer o lume numai pentru tine.
6.cînd voi fi terminat, pielea mea albă și goală îți va fi cea mai frumoasă rochie de mireasă.
un final pe masura poemului, plin de gratie.
mcm

un poem calm, venit sa linisteasca,el insusi o metafora in sine.
\"intre oasele mele nu locuieste nimeni\" mi se pare de o profunzime acuta, fara intoarcere, spui clar, sigur, fara echivoc.
\"singuratatea un centru de greutate al mortii\", iarasi o metafora inedita,fiecare vers se construieste unul pe celalalt.comparatia din final este oarecum ciudata, dar are sensul ei usor de descifrat.
cateodata simplitatea e greu de comentat, asa ca mai spun doar ca e un poem limpede si plin de semnificatii. typo la erezie.
mcm

un fel de \"castelul\" sau \"strainul\" varianta scurta, o perseverenta sisifia, pana cand un copil, un copil oarecare loveste usa, punct culminant al poemului, dar surpinzator, el nu spune decat \"mdeah\", adica no comment, am zambit, nici ca se putea final mai incitant.
descrierea usii este detaliat facuta, nu exista dubii asupra ei, stim exact, ca usa era intredeshisa, fara broasca (te-ai gandit daca o deschidea vantul, asa din greseala, ce se intampla, daca vedeai ce era dincolo? de altfel ai vrut sa faci experimentul si in poem dar nu ai avut suficient curent), fara nicio cheie. strofa a 4-a mi se pare cea care da un fel de misticism poemului, chiar daca el e bine insinuat mai peste tot, revin sa spun, strofa a 4-a are o frumusete anume, prin ea insasi. as fi mizat pe ultmiul \"mdeah\" iar pe cel din strofa a 2-a l-as fi scos, tocmai ca in final sa fie si mai mare surpriza.
comparatia \"hotararea curgea ca orologiul lui Dali\" face o incursiune intr-un univers colorat, ce e dincolo de usa, mai intai trebuie sa simti ceata verde (lait-motiv lipit de piele:)).
pe scurt, o poveste surpinsa bine in versuri, daca deschid acum usa pe scara blocului, un intuneric pune mana pe clanta usii mele, raman afara \"mdeah\".
mcm

versul de debut faciliteaza introducerea, pe parcurs insa regasim limitat accesul la interiorul tau. un poem care nu iese din tiparele cu care ne-ai obisnuit.
pentru categoaria scriere creativa aleg spre exemplifcare: mărăcinii bărăganului cefei, pe lacul unghiilor astăzi bate un vânt de motorină , din mlaștinile ochilor bulbucați ca mingiile de ping-pong (aici comparatia supraliciteaza). acestea nu sunt decat secvente terapeutice care dau poemului forta de care avea nevoie. citind recuperez o poveste, rasfoiesc usi, pana la lacuna din covrig.
este amuzant finalul, chiar m-as duce pana in p-ta romana.
mcm

razvan,diana,angela,
ma bucur ca ati lasat semn la un poem simplu, cateva randuri uneori spun mai mult decat un poem alambicat, nu ca nu as fi adepta poemului complicat, pentru ca sunt, dar uneori ma rezum la putin din dorinta de a pastra esenta.
va multumesc si va mai astept
mcm

inca de la prima citirire remarcasem:\"într-o noapte în care tu făceai din umărul meu un port olandez de-atunci am plecat\" si trebuie sa recunosc ca ai facut bine ca l-ai mai plasat in final, de data aceasta intr-o ipostaza mai realista.
poemul spune multe, cititorul trece prin multe calatorii, de la fisa fiscala la fanarie, de la boala rara la patura mov, un amalgam de trairi care respecta logica plecarii-sosirii.
remarc:\"de vorbit singur nu mă mai satur am o boală rară în fiecare zi pierd cîte un deget/ în locul lui crește un gard de beton mîinile mele devin tot mai grele\",
boala rara cu pierderea degetelor si regenerarea in altceava mult mai rigid, mai impenetrabil/ gard de beton. concluzia din final, nu exista plecari doar neputinta de a ne agata de ceva, parca vine sa consolideze toate cele spuse mai sus.
mcm

un poem scris de o gospodina:):),seamana oarecum cu \"papucii rosii de baie\", dar mult mai simplu, asa ca nu prea m-am gandit la ce ai spus tu.
multumesc
mcm

3d,
destul de idilica iubirea cat oceanul, eu am vazut iubiri care tin pana la magazinul de paine:)
raul,
bine ai venit pe pagina mea. astept indicatii tehnice.
amp,
multumesc de clip.
hamat,
ia te uita cine a vazut erotismul, sa stii ca este, dincolo de balustarda:)
valentin,
da si tie ti-a placut balustrada. promit ca in weekend am sa stau doar langa balustrada. cred ca se poate scrie interesant aici.
mcm

este probabil cel mai bun poem pe anul asta. dar ca sa fie perfect dupa gustul meu, as scoate inversiunea \"mici balti jegoase\", de fapt as renunta la mici;apoi repetitia involuntara sau nu \"cu acei ochi\".
mcm

citisem poemul tau. acum revin sa spun ca titlul e inspirat. axioma in latina nu prea are rost. altfel, mi-a placut camera cu ploaie cel mai mult.
mcm

ma gandeam ca lianele cresc in jungla si se agata de copaci intr-un sistem bine pus la punct, cu greu se scapa de ele. cat despre final, si mie imi place, fara falsa modestie.
multumesc si te mai astept
mcm

strofa a 2-a, femeile trezita in tine, unele se rugau mai des, altele se rujau mai rosu, repetarea acestui grad de superioritate \"mai\" intensifica pasiunea lor razvratita.
daca ai schimba finalul cu \"nevasta\" si ai generaliza oarecum intr-o iubita, s-ar schimba si ideea poemului, dar am inteles e ceva personalizat, deci e optiunea ta.
mcm