CSCarmen Sorescu
Verificat@carmen-sorescu
Cluj Napoca
„Și germinam înlăuntrul lui încet-încet la fel ca o mare iubire.”
www.agonia.ro 2006
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase și pentru răbdarea de care ați dat dovadă. Si eu cred la fel, de începutul unui poem depinde restul, depinde dacă cititorul mai stă sau pleacă, in cazul că vrem să stea.
Pe textul:
„Transpoezie" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextPrima strofă ar putea fi un poem complet, apoi ai plusat și ai mai scris, era si cazul dacă ai început să folosești cuvântul femeie. Mecanismul de făcut cozonaci nu cred că-l mai au femeile moderne, mecanismul s-a stricat și a fost adaptat altul mai simplu, gen cumpărat de la supermarket. Înfipt bine în realitate, nu ar fi stricat o metaforă, două, ar fi fost mai pe gustul meu, evident asta ar fi un moft, poemul are acuratețea pe care cred că ți-ai dorit-o. Typo: ce țipă dimineața și-îl. Îmi place tonul dezinvolt, detașarea cu care ai scris, finalul, la care nu mă așteptam. Stea.
Pe textul:
„pass, în doi" de Anghel Geicu
0 suflu
Contextdiana, da, amândouă. mulțumesc pentru cuvintele frumoase, te mai aștept.
teodor, nu se cicatrizează, ai dreptate. apreciez și eu semnul tău.
teodor, nu se cicatrizează, ai dreptate. apreciez și eu semnul tău.
Pe textul:
„No way" de Carmen Sorescu
0 suflu
Contextoctav, oarecum. mulțumesc de cuvintele frumoase, îmi place fidelitatea ann.
ottilia, da, printre jaloane poate voi ajunge unde trebuie. mulțumesc pentru stea.
ottilia, da, printre jaloane poate voi ajunge unde trebuie. mulțumesc pentru stea.
Pe textul:
„No way" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextEste foarte greu să mai scrii despre mare, tăceri, singurătăți, cochilii, despre tot amalgamul de elemente de la marginea mării, da, nu marea se aude în scoici, poemul debutează bine și mă gândeam că pe parcurs poetul pregătește o surpriză, un epic legat care să nu cadă în monotonie, clișee. Unite rând pe rând elementele unui tot (chiar apreciez enumerarea, în general) poemul arde frumos ca un artificiu modificând pentru câteva momente realitatea. Remarc ideea cu Dumnezeu și prima dorință, te iubeam/ cu rotulele, cu zimții, cu toată mirarea
că în lumea asta se poate muri și mai ales finalul cu îngerii cărora le cad aripile, rămân fără aure, dispar din icoane. Un fel de metamorfoză la malul mării și am simțit că nu vrei neapărat să convingi și ai scris pur și simplu.
că în lumea asta se poate muri și mai ales finalul cu îngerii cărora le cad aripile, rămân fără aure, dispar din icoane. Un fel de metamorfoză la malul mării și am simțit că nu vrei neapărat să convingi și ai scris pur și simplu.
Pe textul:
„del mar" de marin badea
Recomandat0 suflu
ContextPoemul tău este sentimental,sensibil, cumva cu o arhitectură religioasă, nu neapărat pornind de la biserica rusă (ideea de a construi pentru el o astfel de biserică e fără cuvinte, ar trebui să treci la fapte măcăr în scris) ci privind poemul în ansamblu. Fiecare vers este o piesă de mozaic, fiecare vers e lipit unul de altul cu o substanță specifică doar ție, fiecare bucățică lirică frumos caligrafiată. Vreau să subliniez: norii dansau menuet, îmi aducea covrgi... jumătăți de zeppeline. Fiecare cu siberia lui.
Pe textul:
„ultima poezie de dragoste a lumii" de Dana Banu
0 suflu
Contextbună dimineața lavinia,
"felul în care treci printre cuvinte ca și cum ar fi oameni", când am citit am vizualizat o pârtie de ski cu fanioane care semnalizează drumul corect, câteodată mai ieșim de pe pârtie, mai cădem, lovim oameni. mulțumesc de citire.
"felul în care treci printre cuvinte ca și cum ar fi oameni", când am citit am vizualizat o pârtie de ski cu fanioane care semnalizează drumul corect, câteodată mai ieșim de pe pârtie, mai cădem, lovim oameni. mulțumesc de citire.
Pe textul:
„Adevărata adâncime, nu sunt eu, nu ești tu " de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextTot timpul au fost pe gustul plăcut călătoriile în interior, divagațiile prin viscere, printre capilare, ca printre liane, mai dăm de-o parte, mai găsim un cufăr, cu boarfe, cu acte. De fapt, în tot acest întuneric, cum spui, e o lumină, pentru că vizibilitatea e perfectă :)Îmi place legistul care deschide pieptul, deși nu prea e indicat să te lași pe mâna lui :), lași tot, fiecare să ia ce vrea. Dar, cel și cel mai mult mi-a plăcut: "acest trup de care/ umbrele se vor bucura ca de o vînătoare bogată", sau vânătoare regală. Nu am înțeles evazioniștii vinați, e de la vină sau de la vânătoare, nu știu. Atenție când vine seara, căderi de pietre!!!
Pe textul:
„vespere" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextAha!La nivel cuantic, ca să completez citatul tău, deși chestiunile astea din ziare nu prea le-aș lua științific.
Dacă tot ai adresa de e-mail la vedere, îți trimit ceva să te distrezi.
Dacă tot ai adresa de e-mail la vedere, îți trimit ceva să te distrezi.
Pe textul:
„dead silence 8" de Marinescu Victor
0 suflu
ContextNu apreciez înjurăturile de niciun fel, însă în poemul de aici are un farmec, e un paradox, da!
Mi-a plăcut: carnea ți-o ia razna și nu mai poți controla nimic, apoi tot ce urmează de aici. Concluzia din final nu că ar explica restul poemului, e de efect și rotunjește, poemul capătă formă, un fel de Eureka! Efectul Aha! Dragostea descărnează, da, așa e! Verdict!
Mi-a plăcut: carnea ți-o ia razna și nu mai poți controla nimic, apoi tot ce urmează de aici. Concluzia din final nu că ar explica restul poemului, e de efect și rotunjește, poemul capătă formă, un fel de Eureka! Efectul Aha! Dragostea descărnează, da, așa e! Verdict!
Pe textul:
„dead silence 8" de Marinescu Victor
0 suflu
ContextPoemul tău are ceva ce greu se realizează, uneori cuvintele sunt prea multe sau prea puține, uneori figuri de stil care sufocă, alteori deloc, poemul de față are o liniște care te acoperă ca soarele la plajă, te relaxează si in uniune cu natura nu iti mai trebuie nimic. Nu știu cum se face că poemul e așa insidios, s-a trecurat încet, fara zarva, fara trâmbițe, ușor ca o pisică cu care te-ai trezit lângă picioare și la final te-a speriat. Poemul nu are termeni deosebiți și nici construcții, însă evocă o stare. Este un poem de stare bine înghegat.
Pe textul:
„Exit" de Florin Hulubei
0 suflu
Contextrazvan, intersanta ideea cu strabatuta de convulsii, chiar foarte interesanta. bucatile de cuvinte sarite din tine, la fel, scrie si tu ceva la fel, ai un potential neasteptat la: cand scrii poezie.
Pe textul:
„Flamingo" de Carmen Sorescu
0 suflu
Contextemil, mulțumesc de părerea ta, contează mult pentru mine o părere, pentru că aceste trei povestioare sunt primele de acest gen. Nici nu am avut curaj să scriu mai mult, să construiesc personaje, o intrigă solidă, e un fel de: les écritures du moi, faza incipientă.
ottilia, multumesc și tie, ma bucur ca ti-a placut si ca ai gasit in text afinitate.
ottilia, multumesc și tie, ma bucur ca ti-a placut si ca ai gasit in text afinitate.
Pe textul:
„Proces afectiv inuman" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextPrimul vers e devastator, poți să-mi locuiești pielea mai bine decât aș face-o eu vreodată, este bun de citat, de motto, de sms, ține loc de tigară, ține de foame. Poemul mi se pare extrem de natural, consolidează o idee prin mijloace stilistice destul de facil. Coaserea buzelor cu sârmă îmi dă o senzație stranie, dureroasă, dacă era numai, să-mi coși buzele, poate era mai suportabil, dar cuvântul sârmă aduce durere.
Pe textul:
„inner highways" de Folea Maria
0 suflu
ContextÎn primul rând titlul vine ca o definiție, nu ar trebuie să mă gândesc la închisoarea definiției care limitează și subminează, dar ca idee măcar este inedită. Definițiile poetice pentru mine sunt niște jocuri subtile și nu au duritatea definiției în general. Poemul este subtil, subțire, așa ca un copil firav care merge pe vârfuri să nu supere pe nimeni, să nu deranjeze dar cu o gingăsie îngerească. Acest lucru mi-a plăcut mai ales în strofa a 2-a, foarte profundă.
Pe textul:
„poetul are altă grupă de sânge " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextProbabil că un lucru părbușit duce în el însuși, prin extensie poate fi vorba și de om. Poemul e delicat și dificil, am remarcat niște comparații sugerate fin fără a le reda explicit, ceea ce face ca poemul să devină alunecos, într-un fel am avut senzația că nu-l prind, finalul a reușit să mai ia ceața. Revin la final și spun că mi-a plăcut cel mai mult, epava/ rugina/ oamenii duși/într-un fel morți pot oricând reînvia cu recuperarea acelor găuri din carenă/ pansamente/ iubiri.
Pe textul:
„focuri" de Marta Cremeny
0 suflu
Contextbună, sunt eu / încântată, sunt ea
deși nu ne-am despărțit nicio zi
de la zidirea lumii încoace
Bună, sunt tot eu / încântată, interesant poemul, l-am citit cu plăcere, atrage meditația, ideea în sine este foarte frumos exprimată.
Poemul începe promițător cu femeia care simte și raiul și iadul atunci când iubește, pe măsura citirii poemul din mugurele incipient se face un fruct foarte bine copt.
Am două observații:
Versul acesta: nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne, mi-a plăcut în mod deosebit, nu știu dacă fac bine să-l citez, nu înseamnă ca fac discriminare.
La versul: unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație, aș scoate pestrițul. Mai mult ca sigur e chestiune de gust, dar pestrițul ăsta mă izbește neplăcut.
Așadar mă pot bănuie în orice om de spe stradă, oarecum o universalitate, iubirea ca un material steril aplicabil tuturor cu efect sigur :)
deși nu ne-am despărțit nicio zi
de la zidirea lumii încoace
Bună, sunt tot eu / încântată, interesant poemul, l-am citit cu plăcere, atrage meditația, ideea în sine este foarte frumos exprimată.
Poemul începe promițător cu femeia care simte și raiul și iadul atunci când iubește, pe măsura citirii poemul din mugurele incipient se face un fruct foarte bine copt.
Am două observații:
Versul acesta: nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne, mi-a plăcut în mod deosebit, nu știu dacă fac bine să-l citez, nu înseamnă ca fac discriminare.
La versul: unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație, aș scoate pestrițul. Mai mult ca sigur e chestiune de gust, dar pestrițul ăsta mă izbește neplăcut.
Așadar mă pot bănuie în orice om de spe stradă, oarecum o universalitate, iubirea ca un material steril aplicabil tuturor cu efect sigur :)
Pe textul:
„nebunul... cel care țășnește dincolo de banal" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
Contextalina, vali, vă mulțumesc pentru păreri.
Pe textul:
„Coridor subteran" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextDeși poemul nu trebuie obligatoriu să se nască dintr-o întâmplare, vis sau poveste, nu trebuie obligatoriu să aibă un fir de susținut până la capăt, poezia e ca lumea să o ia pe arătură, evident la modul estetic. Poemul tău construiește o zi din viața ta, a familiei, atât cât poate fi redată în poezie, se sugerează, se mai clarifică uneori. Mi-a plăcut că totul e închis ermetic între bună dimineața și somn ușor, aici e cumva viața. Stilul scurt, concis, al exprimărilor face din poem un tren de mare viteză care poate uită să mai opresacă în stațiile importante. Oameni fără corpuri. În rest nu ne aparținem.
Pe textul:
„Program de femeie" de Alina Maria Ivan
0 suflu
Context