Bang & Olufsen

țââââââââr, țââââââââr
-Cine este?
-Sunt eu, Poetul!
-Mama mia, este el, Poetul!
mă întorc repede, opresc muzica, închid fereastra
să nu rămân fără el
documentul în care scrisesem câteva versuri
-Intră, bine ai venit, scuză deranjul, nu te așteptam acum!
-Da, sunt în trecere, nu stau mult, am tren mai târziu.
-Ia loc. Îți fac o cafea, un pahar cu vin?
-Nu, mulțumesc, am venit pentru tine.
-Da?
-Circulă zvonul că ești muza abisală, cu aripi de staniol, că topești orice schelet!
-Da, așa este, eu sunt.
-Parcă se auzea muzică mai devreme când am sunat!?
deschid combina Bang & Olufsen, timp în care se așează comod
-Ce știi să faci?
-Știu să număr hematiile, să curăț pielea de delfini, să ștreg praful de pe oase...

brusc un miros puternic de poezie și-a noapte băltită intră-n cameră
patul era gol/ Poetul plecase
ce altceva știe să facă mai bine
decât să plece/ în urmă igrasie
scheletul era la locul lui/ m-am liniștit
am deschis fereastra/ același miros de mocirlă
Dumnezeule…
nu mai mă încurc niciodată cu poeți/ scamatorii ieftine
ar trebui să cobor și să întreb trecătorii
cine și-a lăsat scheletul la mine azi noapte?
veniți să-l luați/ nu mă pot trezi

la știri se anunță
Poetul a evadat, intră gratuit în oameni, cine poate da informații apel la numărul