***

Când iubești, iubirea e ca “o zi toridă” ce înfierbântă sufletul, sentimentele, gândirea, iar când te desparți e ca și cum ai face un duș rece.
Poemul deschide ușa iubirii și iubitul intră într-o “sală de cinematograf” în care se rulează filmul mut al vieții, cu spectatorii ce au înfățișarea întâmplărilor de care ne ciocnim.
O poezie deosebită, de care mi-am legat temporar gândirea.

Carmen, suntem pe insule și din când în când ne mai trimitem câte o sticlă cu vreun mesaj, foarte rar ne deplasăm unul către celălalt, iar când ne întâlnim în sfârșit nu o facem decât pentru a ne despărți. Ce reacție ar avea spectatorii urmărind un astfel de film? Probabil, de a doua zi, fiecare ar avea o insulă în suflet!
Cu prietenie
PP

Versuri superbe și mult balast de care să scapi:\"toxicoman\",\"dezinhibat\",\"ai o singură fantasmă\",\"fac_o_colibă\",\"în urmă(?)ta\".

razvan,
ideea poemului o aveam, dar expresia \"femeia e o zi torida\" nu prea ma atrage, sincer am cautat ceva, dar nu am reusit sa gasesc ceva sa se potriveasca mai departe pe firul poemului.
petrache,
din nefericire ai dreptate, spun nefericire pentru ca prefer o iubire implinita si ce spui tu e dureros, ne intalnim doar pentru e ne desparti, e tragic, eu iau lucrurile foarte in serios si viata:), si are drepatate si paler, cand avem timp de tandrete murim.
vasile,
am corectat, singurul cuvant pe care il pastrez este toxicoman, am renuntat la virgula pt ca am scos si dezinhibat, iar \"taxicoman cu nisipul prin vene\" imi place si nu pot renunta. am inlocuit \"construiesc o cliba\", nu prea merge cu nomad, suna a sedentarism, dar fiind coliba, o pot demola mai usor si revin primavara cand e mai cald.
va multumesc si va mai astept
mcm