Cine este iubit

si iata cum calmul si siguranta din poemul anterior lasa loc unui vanticel de teama si chiar disperarii. Omul rotund asa cum il imaginau grecii incepe sa se fisureze. parca vezi doi oameni care coboara unul din altul, separandu-se, desi inca se mai tin de mana.
sfarsitul insa merge pe o nota mai veche. poate speranta?
\"nimic nu mai poate trece printre noi
nici măcar o rugăciune
nici măcar o febră\"

acelasi.
andrei t

carmen,
un poem interesant, inteligent construitm o forta a imaginilor si a delicatetii ce transpare din discursul poetic lăuntric, o stilizare pana dincolo de forma fiintie umane, acolo unde copilul, varianta a ludicului personal si impersonal, pare a atrage în sine o lume concentrata in poezie!

citit cu plăcere,
petru hamat

andrei,
mereu exista o fisura, vizibila sau nu, este acolo, acoperita de straturi inimaginabil de multe uneori. speranta? e deja prea siropos, nu, nu mam gandit la asta, sunt mult mai lucida.
hamat,
in genere poemele mele sunt launtrice, traiesc mult mai bine in interior, decat in exterior.
va multumesc si va mai astept
mcm